Zile de vacanta....iarna mult asteptata a sosit, aglomeratie mare in zona pirtiilor. Si cea mai buna pirtie de moment e Clabucetul din Predeal.
Eh, citeva zile de distractie intre Craciun si Anul Nou nu-mi strica.
Printre activitati s-a numarat o plimbare cu ATV-ul pina la Susai.
Luam o pauza de ceai, cafea si vin fiert:
Frigul si vintul ne-a impins curind spre caldura de la Vila Vitalis de la intrarea in Predeal.
Prin Tohanu Nou o masina explodase si masina de pompieri locala era la lucru. Sinistru...
Urcam spre Prapastiile Zarnestilor, este frigulet si zapada:
Sintem incintati de ceea ce vedem:
Apoi urcam la Magura. Drumul e inzapezit si peisajul de iarna ne uimeste. Dupa o zi lunga sintem infometati iar gazda noastra, Gheorghita, ne serveste cu mincare taraneasca, apoi vizitam gospodaria lui.
Grajdul cu oile:
apoi instalatia de tuica:
si poza de grup:
apoi pe intuneric si cu citeva peripetii ne retragem catre Vila Vitalis din Predeal.
Urmatoarea zi pornim spre Sinaia si Lacul Bolboci. Este o vreme senina dar de la Cuibul Dorului nu se poate inainta fiind bariera pusa. Mergem spre Moroieni, Sanatoriu si urcam pe V Ialomitei.
Ne oprim intr-o zona cu zapada mare si facem o plimbare cu rachetele de zapada.
Trecem pe linga o hranitoare insa nu gasim urme de animale.
Sintem cu energiile pe final
La prinz servim cite o ciorba la Cabana Bolboci.
Poza de grup:
api ne plimbam pe lac
apoi spre seara ne retragem catre vila Vitalis. Drumul prin munte este inzapezit si se circula greoi.
Iata si filmul turei:
Asadar e toamna la cimpie la inceputul lunii noiebrie 2011, iar la munte a nins ultima data la jumatea lui octombrie. Chiar, cum e pe sus? Ne trebuie coltari si piolet? Pe webcam nu prea ne dam seama si banuim ca pe fetele nordice va fi ceva gheata. Si cum aveam planificat sa patrundem in zonele nordice ale Bucegilor ne incarcam rucsacii cu de toate pentru o catarare mai de mixt. Eu aduc si un ciocan-piolet.
Ziua 1, Luni, 7 noiembrie 2011
Plec cu trenul alpinistilor la 4:20 din Ploiesti. Nu e prea frig nici afara si nici in tren. La nici ora 6 dimineata sosesc in statia CFR Brasov si astept ora 7 cind ma voi regasi cu Paciu, bun tovaras de aventuri si acum cu pofta imensa dupa catarat. Sint 3*C si plafon coborit. Bihhh! Ce va fi pe sus?
Hai sa urcam!
Si pe drumul Munticelului ne reintilnim cu Doamna Toamna!
Trecem pe la izvorul de beton al Costilei al carui nicel e scazut cu vreo degete si deci e statut. Of...avem doar 5-6 litri pt vreo 4-5 zile. Dar poate mai gasim ceva zapada sau scurgeri parietale in vaile de sus. Vedem noi sau mai facem setea ca nu e ca vara.
Dupa vreo 3 ore de mers, povestit si pauze, timp in care am simtit uneori picaturi reci de ploaie, sosim la refugiul alpinistilor, Costila. E frig, adica -1*C si noi obositi dupa o noapte scurta in care nu am reusit sa dormim suficient pentru a fi in forma la stinca.
Studiem citeva trasee pe schite caci pe teren nu incape vorba sa vedem ceva din cauza cetii dense. Apoi gustam ceva si ne bagam la somn citeva ore.
multa gheata bine lipita de crengi
Nu incape vorba sa urcam pe frigul asta. Cel putin nu acum neantrenati, la inceput de sezon. Nici macar la dry-tooling, brrr!
Pe la 4dupa amiaza, vremea e la fel de urita, si nu admit ideea sa mai stau la refugiu. Ultima ora de lumina o voi folosi pentru a urca pina in Coama cu Jnepeni. Paciu ramine tot in sacul de dormit. Imi iau manusile, fesul si pioletul si pornesc in ritm alert printre bolovani. Ce bine e sa faci miscare si sa te incalzesti!!! Vara nu-i ca iarna cind urci pe o limba de zapada! Acum esti atent la poteca si incerci sa te adaptezi la mersul pe conglomerat(uneori cu grohotis marunt si instabil) cu bocancii tehnici. Nasol, nu-mi place mai ales ca deja am facut o rana la o glezna.
in Coama cu Jnepeni nu vad nimic altceva decit chiciura
Cobor repede si atent la orice miscare in padure. O fi momentul pentru vreo intilnire? Sper ca nu!
DE CE NU E ZAPADA?!
Paciu, facind miscare in refugiu
Revin la refugiu si ne intrebam cu va fi dimineata. La stiri se anunta cer variabil pentru urmatoarele zile. Excelent, prima veste buna din tura!
mda...care sint ale noastre, ele traseele din schite???
Mai studiem schitele si ne hotarim ca miine sa urcam ceva pe linga refugiu si sa lasam Costila-Galbenele pentru a 3-a zi(miercuri). Mmmm, nu prea imi convine, prefer sa urc ceva mediu la bocanci(adica in C-G) decit la papuci pasaje tari pe frig.
Noaptea, amindoi nu prea avem somn...deh, am picotit ziua in loc sa mergem pe bolovani!
Ziua 2, Marti, 8 noiembrie 2011
Alarma e setata pt 5:50 insa abia la 6:30 scot capul pe usa refugiului. "Amazing day!"
Rasarit si mare de nori
Hai odata afara, hai sa mergem, e senin sticla si mare de nori! Pfai, ce fain e, afara se incalzeste repede, scot masa si banca afara si il tot zoresc si pe Paciu sa iasa din sac. Gata, e zi de catarat!
Valea Costilei si creasta Costila Galbenele
Incepe sa se topeasca si chiciura si toata stinca e a noastra! Ce egoist sint!
Micul dejun
Luam micul dejun in fata unui minunat tablou de toamna. Ce placut e sa te bata soarele asa de dimineata. Ce privilegiu sa avem un refugiu plasat intr-un asemenea punct in care poti vedea rasaritul.
echipare
Luam echipamentul si mergem sa facem Fisura Intrerupta, primul traseu batut in punctul cel mai de jos al Tancului Ascutit. Dar avem si o mare neplacere: intrarea e uda fiindca gheata de pe copacii/jnepenii de sus se topeste. Bleah. Paciu vrea sa intre cap dar alege o diretissima fara pitoane.
Paciu si Fisura Intrerupta, la stinga liniei directe unde e umezeala, grad 4A
Merge atent pe conglomerat, o stinca nu prea comuna pentru noi. Ajunge la primul piton, asigura, se mai odihneste, isi pune magneziu pe degete si pleaca spre pitoanele 2-3. Face traverseul la stinga, pasaj mai delicat si se opreste. Revine la baza si facem schimb de capete. Imi vine mie rindul sa continui.
Dar auch! Rana facuta de ghete imi afecteaza purtarea papucilor. Asadar urc la papucii lui Paciu destul de uzati. Sosesc repede la ultima asigurare.
de aici in sus...cap de coarda pe pasi de 5+
Pina pe aici am urcat in toiul verii cu ghetele mele de iarna. Gata, ii dau in sus si am noroc ca am aderenta buna si sint multe prize. Urmez fisura in sus, pun o nuca si sosesc repede la un bolovan incastrat si o radacina. Vad si urmatoarele pitoane si copacul unde se regrupeaza. Dar jos in padure se aud fosnete. O fi vreun urs? Ma zelbuiesc si fluier. Trece momentul de panica, pun un friend in fisura si ma avint mai departe. Nu reusesc din prima, trebuie sa-mi aleg cu atentie prizele dar gata, am scapat, asigur la un spit dar pina la regrupare e o traversare de 2 m la dreapta. Nasol. Cum se trece? Si nu mai am nici carabiniere fiindca au ramas jos la Paciu. Sint lasat mai jos pentru a mai recupera un expres. Apoi sosesc la regrupare.
regrupare solida
Ma descalt si ii arunc papucii lui Paciu pentru a urca si el. Din pacate nu ia cu el aparatul foto si nu mai avem poze. Paciu reuseste sa scoata 3/4 din traseu la rot. Rapelam pentru a merge si pe alte trasee.
Soarele se retrage si ne mai imbracam. Intram in Revelion 74(batut in iarna 1974 de catre Dan Vasilescu si altii). Noi asa credem fiindca sintem linga The Jack.
Traseul Ragalia(numit de noi), grad 1B, mai mult pt iarna, la stinga placutei lui Liviu Cirligel
E o rampa de iarba pe care Paciu urca cap(fara a-l fila fiindca era riscant daca isi lua zborul) ajutindu-se de pioletul meu. Ajunge la o saritoare in care e batut un piron intr-o fisura. Total aiurea, nu ne ajuta cu nimic si pune un friend. Deci au mai fost oameni aici. Ce traseu e asta? In niciun caz nu e Revelion 74 care are pasi de 5 si uneori A2 cu scarite. Depaseste saritoarea pe stinga apoi bate un virf de piton(mai mult nu intra), merge pe un jgheab de iarba si piatra si regrupeaza pe o brina la stinga. Citeva minute lungi bate un piton cu inel. E o zona destul de expusa dar pitonul nu intra decit jumate. Iar ciocanul-piolet se comporta ca unul de snitele!
Paciu pune o cordelina intr-o firida/ceas
Urc si eu fara probleme, recuperez materialele(apropos, undeva pe dreapta pe o brina subtire era o candela) gasesc un glont ramas pe un cartus ruginit(ramas de la vreun braconier) si sosesc linga infima noastra platforma. Mai batem pitonul si cu ciocanul dar nu reusim sa-l infigem prea mult.
Pitonul batut pe jumate
Iau ceva materiale si plec eu sa studiez terenul. Panta abrupta si expusa de iarba fara vreo asigurare. Nu incape vorba sa reintram pe horn sau sa continuam. Ora 5 seara se apropie si decidem sa rapelam.
Paciu e primul iar eu mai fac o asigurare si la piolet. Pitonul oscileaza(nu e rigid!) Tensiunea noastra e crescuta, gura ni se usuca si nu ne place sentimentul. Ah, sintem prea aproape de limita. Tine pitonule! Stai acolo. Uf, Paciu a ajuns la sol. Urmez eu dar aleg sa descatar pe unde am urcat si nu in linie dreapta pentru a nu solicita prea mult cuiul.
In Valea Costilei
Sintem amindoi in V Costilei si urcam pentru a vedea unde am fi iesit...Cam in poteca ce duce in Coama.
Se lasa inserarea si frigul
Mergem la refugiu si incepem cu planurile.
Daca in prima noapte am avut in refugiu doar 4*C, in noaptea a 2a am avut 10*C ...perfect. Doar ca pe la miezul noptii Paciu nu mai are somn. Belea mare treaba asta pe munte.
Noapte in V Ph
Ziua 3, miercuri 9 noiembrie 2011
Rasarit peste Baiului
Gata cu planurile noastre, azi coborim...jale amara. Stringem, mincam pe repezeala, lasam apa noastra la refugiu si o taiem in jos. Bagajul e mai greu decit la urcare fiindca acum am 2 corzi.
Peretele Vulturilor
Nostalgie...cine se gindea sa coboare pe o vreme asa de senina?
dupa intilnirea cu ursul
Mai jos de izvorul de beton, asa tacuti cum eram, eu in fata, zaresc 3 ursi...ursoaica cu 2 pui traversau poteca pe dupa un dimb! Ne intoarcem citiva metri si fluieram, facem galagie. Nu auzim nimic daca au fugit. Dupa cca 1min plecam si noi dar nici urma de ursi. Pfai! Ce moment hazliu. Acum coborim si mai vorbim intre noi desi nu-mi dau seama de ce? Ca nu ai "norocul" sa te mai gasesti cu alt urs asa de aproape.
Toamna
Jonctionam cu Munticelul si mai jos auzim voci pe poteca "ascunsa" spre refugiu. Incepe sa bata vintul tot mai puternic. E abia ora 10 si pe linga Troita(La Garderoba) ne despartim. Eu astept aici in munte trenul de ora 14!
Nostalgie
Ce placut sa simti frunzele cum cad pe corp! Ninge cu frunze, sint cca 11*C.
peretele vaii albe
Se anunta temperaturi scazute, bate vintul asa ca nu mai urcam nimic.
Ziua 1, luni, 17 octombrie 2011
Luni dimineata luam un Suzuki Grand Vitara 3,2L, 232 CP, automat si pe benzina cu dorinta de a face un traseu offroad pe zapada. Vom incerca sa mergem pe un traseu frumos impreuna cu un Nissan Pathfinder de 3,2L. Sa vedem de ce sint masinile in stare.
drum cu mizga, soferul obosit pe o masina puternica
Vremea e geroasa si cu zapada pentru jumatea lui octombrie. Ciudat rau... Simt puterea masinii in special pe curbele de la Timisul de Sus. Baiete...las-o mai moale, esti pe o masina necunoscuta si ieri Huidu a patit-o pe aici. Masina e stabila si prinde viteza foarte repede. Dar parca totusi nu frineaza eficient. Hm!
cumparam 5 pesti
Mergem pe V Azugii si oprim la Pastravarie. E frig si inca fulguieste slab iar turistii nu prea au chef. Pastravaria este veche de 35 de ani si e construita pe domenile regale. In 2011 cele 8(parca) bazine au fost concesionate de familia femeii din imagine. Pestii au reteta speciala conform virstei si sint hraniti cu cintarul de 2-3 ori/zi.
grupul nostru
Interesant, in primavara se va deschide si o mica terasa cu gratar. Continuam pe drumul inzapezit pe linga Valea Azugii.
urcam
Din apele reci se face berea si sint umplute bazinele piscicole. Continuam off-road prin noroaie, balti, zapada si crengi. La mijlocul drumului unde vara exista o exploatare forestiera drumul e inchis de o bariera si de o imensa groapa facuta special pentru blocarea traficului.
urme de urs
Coborim si facem miscare. Avem placerea sa vedem urme de urs!
jeepurile
Revenim la masini zoriti de foame, frig si salbaticie. Se face tirziu si am vrea sa urcam din Sacele pe V Gircinului. Urcam spre Cab Susai si apoi coborim pe la Cioplea. Cuplam toata tehnologia din dotare, activam tractiunea integrala, esp si alte butonase dar cauciucurile nu prea ajuta. Drumul e mai inghetat si masina e greu de stapinit. Mergm incet iar unii turisti prefera sa mearga pe jos. Ptiu...Pilotul automat stie ce are de facut dar nu-mi place ca e prea lenes. Scapam, traversam Predealul si mergem spre Brasov. E tirziu si urcam spre Poiana Brasov.
Brasovul si Timpa
Vremea e inca inchisa si frig. Este o bruma de zapada pe la marginea orasului si mi-as fi dorit ca turistii sa fi avut parte de vreme senina. Conteaza mult!
Mergem pe la stina turistica si intram pe un drum de noroi, acum camuflat de zapada umeda. E o placere .sa ne inamolim cit mai mult. Ah, ce-mi place. Iesim in drumul spre Risnov si "alergam" in Prapastiile Zarnestilor pentru o pauza de ceai.
Tea break in Prapastii
Sintem uimiti cita liniste este in chei si ca atmosfera se lumineaza. In 2011 au fost refacute citeva trasee de escalada. Cit vezi cu ochii sint numai linii. La intoarcere la masina am problema cu telecomanda. Ciudat, se pare ca m-au lasat "bacterile" de la telecomanda. Plecam spre Magura unde sintem asteptati de Gheorghita, un localnic harnic.
zarim o bucata din Creasta Craiesei
Incepe sa se insenineze si sa se lase frig. Facem poze din masina. In ultimele zile au fost vinturi puternice iar acum pe drum intilnim multe crengi si copacei. Gheorghita ne ofera pastrama, ciorba taraneasca cu smintina si ardei,palinca si murata.
iata si un turture de peste 1m lungime
Spre seara se lasa tot mai frig si nu ne mai arde de nimic asa ca pornim caldura la scaune si plecam spre Zarnesti si Predeal. Ajungem obositi la Vila Vitalis din Predeal. Ziua 2, marti, 18 octombrie 2011
eu si cei 232 CP, care au "papat" 18L la suta
Azi mergem la Brasov. Sint -6 grade in Predeal dar senin, deci se va mai incalzi. E vreme de plimbare.
Piata Sfatului
Cizitam zona centrala cu Piata Sfatului. Aici mereu ma simt atras de locurile vechi. Odata cu incalzirea vremii apar si turistii straini in zona.
Strada Republicii, Brasov
Si fireste ca tropaim si pe Strada Republicii de unde in 1997 mi-am luat cartea "2 secole de alpinism" semnata de pionierul alpinismului romanesc Ionel Coman(brailean la origine). Urcam si la Paciu, coleg si prieten de aventuri dar el la ora 2pm doarme...Of...ne vedem odata pe an si el doarme. Apoi ne orientam spre Piata Unirii si apoi urcam catre Cheile lui Solomon.
amenajari si izvoare in Solomon
Este un vis mai vechi si o mare curiozitate de a vedea traseele de aici. Lasam masina la capatul drumului si mergem pe jos. Nu avem mult timp sa observam toate traseele.
e cam racoare dar pe unde e soare merge de catarat
Zona prezinta interes si acum inteleg de ce Brasovul a dat alpinisti valorosi si multi. Urcam o treapta stincoasa pe linga un piriu.
ce frumuste de perete
Din zona pleaca mai multe poteci turistice spre Poiana BV. Ne facem chiar si un plan de a veni pe aici cu echipamentul de escalada...Revenim la masina si tranzitam Brasovul. Oprim si la Decathlon pentru a vedea citeva piese de echipament. Multe sint de calitate superioara si nu prea scumpe. Vremea e senina, soseaua e uscata si pe seara sosim flaminzi acasa la Vila Vitalis. Pfuuu, ce zi frumoasa...plimbare-plimbare-plimbare.
