Revelion pe Lanturile din Crai

Traseu: Plaiul Foii-Ref Spirlea-Lanturi-ref  Grind-Piscul Baciului-ref Grind-Cheile Pisicii-Zarnesti
Perioada: 30 dec 2010-1 ian 2011
Echipa: Vlad Savi(Tm), Hiker
Poze: http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCrai28dec20101ian2011#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=JNCbsiBWz9k (din zona Diana)

30 dec 2010, joi
Impreuna cu Vlad Savi(Tm) continui tura inceputa pe 28dec in zona Diana(vezi aici http://hikerph.blogspot.com/2011/01/3-zile-in-diana.html).
Dupa prinz urcam spre Ref Spirlea. Pe drum ne intersectam cu o multime de turisti si cu citiva aventurieri mai bine echipati. Zapada scirtiie sub picioare.

La drum spre Spirlea

Temperatura scade la -10*C si pentru a nu ingheta sintem nevoiti sa mergem constant. Pare un drum lung dar si frumos atunci cind se zareste peretele vestic.

westwandul

Sintem nevoiti sa trecem pe malul celalalt pe o punte ingusta si inghetata. Facem pasi mici fara graba si apoi rasuflam usurati. Luam apa dintr-un izvoras si ne pregatim sa facem si ultimul urcus. Vlad e destul de obosit si merge in ritmul lui. Eu o iau inainte pentru a aprinde aragazul si a pregati supele.

Ora 16, ref Spirlea, -10*C

Arunc o privire spre Peretele vestic:

Colaj spre westwand

Se lasa o noapte rece si instelata. Aici pe munte nu trebuie sa te lupti cu gerul si sa te adaptezi. Se duce o lupta cu psihicul. Priciurile din refugiu sint din lemn asa ca inca sint izolat. Voi vedea si in refugiile de pe creasta unde exista pricuri metalice.
Imi pun in aplicare ideea de a umple termosurile cu ceai cald pentru dimineata ca sa nu mai pierdem timp cu topitul zapezii.
31decembrie 2010, vineri
Urmeaza ultima zi a anului 2010!
Nu stiu de ce dar mi se intimpla sa-mi vina somnul adinc cate dimineata. Probabil ca seara nu sint destul de obosit. Asa ca mai trag 30min de somn si pina facem bagajele se face ora 8.
Vlad pleaca inaintea mea fiind luat cu ceva friguri iar eu parasesc refugiul pe la 8:15. Urmam poteca cu urmele inaintasilor. Oare vor continua pina sus in creasta?

Aproape de Zaplaz, cca 1600m

Dupa 1h de mers timp in care abia ne-am dezghetat sosim sub Zaplaz. Aici hotarasc sa ne legam coltarii, sa scotem pioletii si sa stringem betele de schi. Am facut traseu o singura data, in coborire in august 2003 si nu-mi aduc prea bine aminte din cauza cetii. Abia astept sa urc si sa ma confrunt cu peretele sperietor.

in asteptarea soarelui

Formatiunile de la Zaplaz

Condusi de marcaj ocolim Zaplazul pe stinga si prin intermediul unui horn cu versanti injnepeniti iesim deasupra.

Zaplaz

pe un horn

E o placere sa urci pe asemenea zapada. Marcajul ne conduce printre steiuri de piatra iar urmele maresc increderea.

Datorita bagajelor mari avansam greut. Dar sintem fascinati de privelistile care se deschid: Iezer, Fagaras, tara Birsei:)

panorama spre Ezer...

Treptat ajungem in zona numeroaselor hornuri. Nu e deloc dificil insa Vlad imi spune ca e mai greu decit Mt Blancul ruta clasica si chiar cel mai dificil traseu al lui pina in prezent.

Hornuri superbe

plictiseala intr-un congelator cald...(la -10 probabil)

Sintem in zona altor brine, semn bun ca ne apropiem de finalul crestei. Acum facem o traversare dreapta prinr-o zona inierbata si abrupta.

in spate se vede culmea defrisata, legatura spre Fagaras

Briul de sus

Sosim intr-un punct mai delicat, sub o treapta strincoasa si neacoperita in totalitate unde s-a format un parapet. Aici nu e loc de greseala, poti zbura sute de metri. Sap cu atentie urme apoi catar deasupra. Niste urme ma inseala si le urmez spre o zona de mixt care se pierde. Ptiu...ne dam seama ca am ales o line ciudata si cautam marcajul. Gata, se rezolva repede dupa ce descatar cu atentie si asigurat cu cordelina. Urcam pe niste cabluri si sosim deasupra unei cascade de gheata unde-l asigur pe Vlad. Mai departe intram in hornul final.

hornul final

pe hornul final, bucuros ca iesim in creasta la soare

Iesim destul de tirziu in creasta iar Vlad e prea obosit. Eu as fi continuat la fel ca anul trecut tot pe acceasi data. Atunci era flescaiala si tot am plecat spre Funduri. Povestea si pozele sint aici
http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCraiCurmaturaFunduriPartialCuMirceaToma

Pina la urma ne bucuram de citeva minute de soare si aranjam bagajele si patul pentru la noapte. De fapt cine va dormi de Anul Nou???
Asta e intrebarea...


Inaintea noastra, in refugiu a sosit si Levente din Odorhei. Speram sa comunicam cit de cit.

ultimul apus din 2010

zona Grind si culmea stincoasa care coboara spre Grindul de jos.

Aici in ref sint priciuri metalice dar sint norocos...anul trecut, pe 31dec 2009 am gasit in acelasi refugiu un izolier. Ei, iata ca acesta a rezistat 1 an si ma pot culca pe el.
As fi vrut sa fac ceva special fiind si vremea buna..adica sa...dorm afara. Totusi ma abtin de la acest experiment nefiind un izolier prea grozav.
Pina la miezul noptii adormim toti, insa la 23:30 alarmele telefoanelor suna. Levente se echipeaza si pleaca grabit spre Piscul Baciului in gerul si vintul noptii. Eu ies in fata refugiului si incep sa tremur. Vintul accentueaza senzatia de frig. E senin si admir focurile de artificii din vale: Magura, Pestera, Bran, Moieciu, Podu Db, Simon, Ciocanu, Plaiul Foii, etc... Cerul fileaza si-mi aduce aminte de fulgerele estivale.
La multi ani 2011!
La multi munti Hikere!

1 ian 2011, simbata
Ne felicitam intre noi , rontaim cite ceva si ne culcam.
Amin trezirea pt ora 8, consider ca e timp destul sa coborim spre Zarnesti.

rasarit dinspre Bucegi

Creasta Sudica

Grindul si Iezerul

In refugiu e inca frig insa la soare e placut. termometrul s-a ridicat la +8*C deasupra solului, asta la loc ferit de vint. Dupa ora 9 plecam spre Piscul Baciului. Luam cu noi si cateaua care a facut Revelionul afara. Urmam urmele si dupa 20min ne dam mina pe vf ,la 2237-2238m.

La multi ani pe 2011 !

Culmea pe care se coboara in timpul sezoanelor de avalansa

Pe virf e un vint rece si sintem obligati sa coborim repede. Aleg sa coborim pe linga poteca marcata unde uneori apar si urme. Coborirea nu e periculoasa dar impune atentie.

coborire spre marcaj

la baza peretilor se gaseste marcajul

 Odata cu scaderea altitudinii incep si fac talpi de zapada in coltari. Abia astept sa ajung la iarba si sa ma dezechipez. Dar asta nu ma scuteste de atentie. Pe la 1700m sint semne de primavara si noroiul e in floare! Asa ca, iau o trinta in noroi pentru a colora putin echipamentul. Of, of, of...
Dinspre refugiu mai multi turisti urca incet. E bine si asa, las sa-si omoare plictiseala.

panorama de la ref Grind

La refugiu, cca 1620m, facem un popas de vreo 30min. E cald si bine si surpriza...port o conversatie telefonica placuta cu Ciprian Teodorescu care se afla in Baiului cu mai multi montagniarzi.

magnific, dupa citeva zile padurea inca isi mentine patura alba

Cheile Pisicii

Sint surprins sa gasesc in Cheile Pisicii vreo 2 linii de trasee de catarat pe niste fisuri destul de grele. Dupa cca 30min prin chei sosim la forestierul care trece prin Prapastii. Lume tot mai multa iese la plimbare...O cascada de gheata devine obiectiv turistic.

cascada in Prapastii

E destul de tirziu si la Gura Riului decid sa ma despart de Vlad. Eu ma grabesc spre gara si am alt ritm. Constat ca zapada din oras s-a cam topit si...sint multe cioburi si cartoane de la artificii.
Ora 18 tren spre Brasov. In ultimele 5 minute soseste si Vlad si ne continuam drumul impreuna in vagonul deosebit de cald(+23C)

In Brasov e harmalaie provenita de la aurolaci, puradei si oameni baturi de soarta. Vlad imi spune ca asa ceva nu exista in Timisoara.
La ora 20:05 urc in trenul personal spre Ploiesti Sud. Si aici e destul de cald, desi este un tren ruginit. Si o alta surpriza placuta....CFR-ul nu are intirzieri....SUPER

multumesc lui Vlad pt ca a fost un camarad serios si nu a renuntat la tura!