luni, 30 mai 2011

Itwig&Risnoave

Obiectiv: parcurgerea Muchiilor Panselutei, Caprioarei, Iepurasului, Creasta Generalului
Perioada: 24-27 mai 2011
Echipa: Paciu(Londra/Brasov), Alex(Falticeni student la Bucuresti)
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/ItwigRisnoaveCaprioaraIepurasulGeneralulPintenulMagarului2427mai2011
Filme: din Caprioara (http://www.youtube.com/watch?v=5TqGFC8d8oY), din Iepurasul (http://www.youtube.com/watch?v=cIoidtglHhg)

24 mai 2011, marti
Eram deja la Predeal fiindca fusesem cu o pereche tinara la catarat in Postavaru(vezi aici: http://hikerph.blogspot.com/2011/06/catarare-in-muchia-cheiipostavar-cu.html)
Dupa citeva ore petrecute in gara Predeal, inghetat, hotarasc sa plec pe la ora 4 AM spre Trei Brazi. in cartierul asta s-au construit muulte vile si acum citeva sint puse la vinzare. Imi amintesc ca ani de-a rindul veneam cu cortul la Cabana Vinatorul. Acum sint vile aici. Pe la ora 6, linga un izvor, poposesc si fac niste paste fainoase. Of, ce bine e sa maninci ceva cald.
dimineata insorita la Trei Brazi
7:00 Poiana Secuilor, dorm 15min pe o banca. Soarele incepe sa ma incalzeasca. E placut...Ma trezesc si plec spre Cheile Risnoavei pe triunghi galben. Intilnesc multe urme de tractoare si taff-uri. E groaznic cit se taie.
8:00 sosesc la drumul din Chei si pina ajunge si Paciu ma culc iar pe o banca. E pustiu la ora asta matinala. Imi doresc mult soare...de ce am luat 2 corzi si cort? Mai bine luam sacul de dormit.

9:00 dupa aproape 6 luni ma regasesc cu Paciu. Vrea sa cataram in Cheile Risnoavei si sa renuntam la Panseluta. Ok, nu ma deranjeaza, eu oricum nu sint bun de cap de coarda pe oboseala asta. Lasam bagajele la baza traseelor din chei si pornim in Pintenul Magarului.

Paciu intra cap in papuci. Traseul de 40m, grad 3A, are numeroase pitoane incercuite cu rosu. In partea de jos are citeva trepte de vegetatie apoi urmareste creasta. Se trece pe la o regrupare intermediara(incomoda) si se iese in virful Pintenului, la cablurile de via-ferrata.

Dar surpriza...cind Paciu soseste in top, se porneste o ploaie. Comenzile dintre noi nu se mai aud. Semnal la celular nu avem asa ca urlu si plec in bocanci. Stinca e deja uda si traseul imi pare greu. La fel si rucsacul, o banana(mica) speologica in care deja am pus o gramada de echipament. Pina ajung in Pinten iese soarele, acum sa nu va ginditi ca mi-a luat o vesnicie, doar ca pe munte vremea e tare variabila.
Imagine din Pintenul Magarului
Facem o pauza sa admiram drumul din chei si tiroliana. Si evident ceva tutun pt Paciu.
in topul din Pinten

Interesant poligon de antrenament mai au si vinatorii de munte...si ei urca pe aici in bocanci, traverseaza haul pe tiroliana si asta chiar iarna. Facem si noi stinga si coborim pe dupa un cablu, apoi pe o poteca ingusta si iesim la drumul din chei. Incepe iar ploaia si mai stam la copertine. Gata cu traseele noastre, sint ude. Mai tirziu mergem pina la Bolovanul Prostului sperind ca daca ploaia se va opri vom catara la bocanci o mansa usoara pe stinca umeda.
Si tot ploua si tuna si ma intorc de deasupra Bolovanului. Stam sub surplomba si abandonam catararea. Paciu se hotaraste sa plece acasa la Bv. Sint invitat si eu insa am plecat de acasa sa stau in natura, sa respir aer curat si sa ma obisnuiesc cu viata la cort. In fine, noaptea dorm in frunizs sub o surplomba. Si oricum ploaia s-a oprit destul de repede dupa plecarea lui Paciu.
De la ora 16 la 19 dorm apoi gatesc ceva mincare si iar ma culc pe la 10 seara. La miezul noptii aud camioanele cu lemne. Toata ziua au taiat iar acum transporta bustenii, interesant.
Sint vizitat de tot felul de lighioane: limax, melci, paienjeni, capuse, etc...sint in natura.

25 mai 2011, miercuri
9:00 Paciu soseste in Chei, adun repede bagajul si plecam in Poiana Inului. Azi vrea sa urcam in Caprioara. Eu mi-am revenit si planul e sa incercam sa facem cap-schimbat. Luam cu noi o semicoarda(pentru vreo retragere fortata), vreo 6 cuie, ciocan, frienduri, 14 expresuri, scarite, anouri.
In Poiana Inului

10:00 urcam pe pasunea din Poiana Inului. Iarba e inca umeda de la ploaia de ieri asa ca bocancii se umezesc repede. Prindem repede vilcelul si nu fortam ritmul. Va fi un urcus sustinut pina la baza traseului nostru. Urc si nu ma gindesc cine va fi primul in traseu sau ce dificultati vor fi. Paciu a mai urcat secund in Caprioara insa prin 2005. Iesim din vilcel, facem dreapta si ne apropiem de pereti.
startul in Caprioara: prin dreapta tavanului
11:00 sosim la baza Caprioarei, adica la degetele ei si ne echipam. Vad ca Paciu nu zice nimic de cap de coarda asa ca ii spun ca intru eu pe prima lungime. Ma impodobeste cu toate materialele iar el va veni cu rucsacul destul de greu(semicoarda, apa, ghete, haine, dulciuri).
11:30 plec cap de coarda in Caprioara(fosta Muchia Vulturilor 5A). Traseul are 6 lungimi de cite 40m, grad 4B, 5 impus cu A0. Asigur la un piton nu departe de la plecare apoi la iesire in creasta fixez un friend si atac un pasaj. Urmatorul piton se afla la 1m deasupra mea dar sint pe cale sa renunt. Paciu imi striga de jos. Nu-mi place pasajul, si am in gind sa descatar. M-am blocat pt scurt timp...dar asta pt ca am plecat grabit fara sa studiez prizele. Pai nu se procedeaza asa. Vreau sa fiu lasat in pace, imi gasesc repede alte prize si asigur la cui. Mai departe dificultatile scad, per total cred ca am gasit vreo 5-6 cuie. Intre timp norii se string pe Muchia Cheii. Vom vedea. Regrupaaaat! Hai, Paciule!
Regruparea 1(cca 12:15)

lungimea 2


Paciu a trecut in alt fel pasajul in care m-am blocat. Stam in regrupare sa vedem ce facem cu ploaia. Paciu baga tutun. Nu e foarte cald dar sintem presati de ploaie.

Pe la 12:30 ma echipez de lungimea 2. Daca ploua ne dam jos...
Hai ca ne-a lasat sa ajungem la gleznele Caprioarei. E cam dura cu noi astia tinerei. Incerc pe tot parcursul sa asigur si sa filez ca la carte. Desi terenul imi pare usor, respect cit pot de mult teoria lui Paciu.

Acolo unde coarda freaca de stinca sau ar face un zig-zag pun 2 expresuri inlantuite. Oricum avem destul echipament. Sint si eu curios de limitele mele...
Citisem citeva relatari despre Caprioara si am inteles ca e un traseu usor. Hm, usor pentru ei...Pentru mine voi vedea. In toamna trecuta aveam de gind sa urc pe aici cu Dan Oancea dupa ce urcasem Panseluta. Poate nu eram pregatit atunci...
Lungimea 2 are si ea un scurt pasaj mai tare apoi destul de usurel. Pai, sigur, Caprioara e sireata. Fiecare lungime te supune la o proba de lucru. Ne apropiem de "sholduri" si nimic nu e usor!
Regruparea 2, comoda pt 2 persoane! cca 13:30

Regrupaaat!
lungimea 3 vazuta din R2

Trasul restului de sfoara si amenajarea platformei dureaza citeva minute. Nu am emotii deloc, chiar imi place. Si sint curios cum va fi mai sus. Ma bazez ca avem 2 sfori si cuie destule dar nu mi-as dori sa ne ude pe aici sau sa tune/fulgere pe crestulita asta.
Il vad pe Paciu fara chef de a urca cap! E si normal cind te cateri cu o banana speologica si grea. Asa ca ii dau in sus.

Lungimea 3 este usoara, parca am gasit 1 cui. Este o creasta mai cazuta cu multe trepte. Parca am mai asigurat la un colt cu un anou, dar nu era necesar. Nu strica o asigurare in plus pt cei 30-35m. Ploaia ne ocoleste, cred ca ploua rau pe Clabucet si Azuga. Undeva stiu ca era un piton cam prea sus si a trebuit sa arunc un anou dupa cui pt a asigura.

Diseara va veni si Alex(20ani)  si miine vom incerca Iepurasul.
Daca Paciu mi-ar fi zis sa renuntam cred ca eram primul cu miinile pe sus. Cel mai mult imi era teama de ploaie...

Lungimea 4 este si ea lejera, cu citeva cuie. Se simte presiunea Caprioarei. Ne apropiem de pieptul ei si ploaia incepe. Il chem repede si pe Paciu si scoatem din rucsac hainele de ploaie.
R4 linga pieptul Caprioarei, cca 15:00

Mincam cite ceva si bem apa sa usuram bagajul. Ma descalt si pun papucii sub haine. Ce atmosfera apasatoare. Gindesc ca nu ar fi prea rea o retragere de aici. Mai stam sa vedem evolutia vremii.
Paciu imi arata linia cuielor in pasajul tare

In dreapta se afla un horn si apoi muchia Iepurasului. Am tot felul de idei in cap, cum sa ocolim lungimea 5(cea tehnica) sa ne bagam in horn sau Iepure...
lungimea 5, cea mai tare
Ploaia se opreste(15:30), dezbracam hanoracele si pornesc in pasajul cheie al traseului. Am o scarita si frienduri, este si un spit pe acolo si teoretic ar trebui sa trec pasajul. Nu am mai folosit scarita asa ca nu ma bazez prea mult pe ea. Asigur repede in cuiele existente, Paciu stringe coarda, ma avint in sus si fixez un friend mare in fisura. In gluma ma intreaba ce gasesc in fidura: ceasuri, portofele, medalioane, etc. Ideea de a urca fara scarita e spulberata de revenirea iminenta a ploii. Asa ca, ma conformez si trec la artificial. Pun scarita in spit apoi mai sus in friend. Ma ingrijoreaza faptul ca friendul ar putea ramine intepenit sub greutatea mea...Asigur putin mai sus si ies iar in creasta. E foarte aerian, Paciu ma avertizase sa nu ma uit in jos in acel pasaj. Oricum nu am avut timp, poate data viitoare. Dupa citiva metri, timp in care coarda merge mai greu, asigur la un piton cu inel si la un colt mare cu un anou de vreo 2m. Desi avem doar 20m distanta intre noi nu ne auzim. Ciudat rau...Si intirzie mult in pasaj, cred eu ca la recuperarea friendului. Ce bine era daca avea ciocanul la el. Dar e la mine. Nu as vrea sa-mi las mobilele aici.
regruparea 5, dupa lungimea tehnica, 5 seara

Dupa lupte seculare, soseste si Paciu istovit...Sincer, pasajul merita inca 1 cui undeva prin fisura larga. De la regruparea noastra(intr-o strunga) vedem hornul final al Iepurasului.
hornul din Iepuras

Imediat mai sus, pe o treapta vad 2 cuie care trebuiau sa fie regruparea...nu-i nimic, raminem aici in strunga e mai comod. Ne odihnim, de fapt eu nu am nevoie...am vazut ca si ultima lungime are un scurt pasaj. nu vreau sa zic gata am facut traseul pina ce nu ajungem sus la padure. Dar cit poate fi de greu?
Lungimea 6 e frumoasa cu destule cuie si dupa circa 35m iese la padure. Acolo merg la un copac zdravan si asigur. Ma cam incurc in coarda dar reusesc sa-mi chem secundul. Ia-m depasit buzele si ochii. Frumos, mi-ai placut Capritzo.
Final de Caprioara

Ora 18, ne felicitam si stringem fiarele si sfoara. Alex e pe drum, deci traseul de miine e aranjat. Vom avea parte de adrenalina si miine. Doar vremea sa fie uscata! Ma simt in stare sa mai fac un traseu(Panseluta de ex)
Poiana Inului vazuta din Muchia Cheii


si filmul din traseul nostru de azi:


Retragerea spre Poiana Inului se executa pe o poteca firava si abrupta prin dreapta(in directia releului din Postavar). Pe la 8 seara ne gasim cu Alex. Montam cortul, aducem apa, mincam si stam la povesti.
Atentie ca au revenit musculitele care pisca rau. Anul trecut prin iunie era invazie...
Cina
Noaptea in cort se face cald si nu am nevoie de sac de dormit. Imi e deajuns sacul de bivuac. Tin frontala deschisa toata noaptea ca sa-i semnalizez ursului unde sintem si sa nu se-mpiedice de cortul meu. :))

26 mai 2011, joi
6:00 incep alarmele sa sune. Alex vrea sa sara din cort insa il mai retin. Nu e bine sa te trezesti brusc din pat. Asa ca mai stam vreo 10 minute. Ies sa fac ceaiul cu menta proaspata. Paciu e tare obosit si tragem mereu de el sa-l trezim...Pina la urma il mai lasam sa motzaie pina la 7:20. Vremea e inorata, adica sintem invaluiti in ceata.

Asa e la munte, nu putem avea mereu senin. Si poate ca e mai bine asa.
inca o dimineata in drum spre Peretele Animalelor

Iepurasul,5A, 4 A0 (6), 6 lc

Plecam pe la 8:30. Tinta de azi va fi Muchia Iepurasului. Am ceva emotii fiindca ieri am vazut-o  de aproape,in Caprioara.
Arata mult mai subtire si mai abrupta. Dar e o vorba ca nu stii cit de dificila va fi escalada pina nu te freci cu nasul de stinca.
Sint pentru a 3a oara din saptamina asta pe acest vilcel ce conduce la baza peretilor. Stiu ca in 3 oameni va dura mai mult, dar noi avem toata ziua la dispozitie.
Alex a vorbit cu un prieten de la centrul meteo si a aflat ca nu va ploua. Momentan toti peretii sint in ceata groasa. Pai e normal daca ieri a dat citeva bure de ploaie.
Paciu a mai fost in urma cu vreo 5 ani in acest traseu, dar secund. Stim ca prima lungime va fi cu multa iarba si pamint iar capul va trebui sa aive un psihic bun. E bine ca primul piton il vedem de jos. O sageata cu vopsea ne indica directia spre primul piton.


 Alex pleaca primul si lungimea asta ne maninca mult timp. Mai sus de primul piton fixeaza un friend mediu si apoi se angajeaza pe niste trepte inguste si instabile de pamint, iarba si stinca.

Mai sus, se asigura la inca un piton apoi se traverseaza usor spre stinga. Gasim alte pitoane si sosim la marginea hornului(partea stinga). Aici va fi pasul dificil al lungimii. Un picior trebuie sa caute aderenta pe peretele hornului pamintos si cu iarba.

Alex trece pe linga 1-2 pitoane pe care nu le vede. Intr-o spartura a peretelui din stinga cineva a pus o cordelina pt asigurare. Ce idee buna, pt urmatoarele ascensiuni. Finalmente, Alex ajunge la un balcon suspendat unde asigura la vreo 3 pitoane.
Urmeaza Paciu, secundul doi. El trebuie sa puna a doua coarda in buclele din traseu.


Dupa citeva minute pornesc si eu si inchei plutonul. Scot usor friendul, insa lungimea nu o prea agreez, fiind si cu rucsacul. Acum, fiind in 3 avem doi rucsaci. In horn vad mai multe cuie. Sint fortat sa ma tin de iarba si copacelul existent.
in regruparea 1, balconul cu iarba

In regrupare e destul loc, doar ca Alex(capul) sta putin mai sus. Paciu vrea sa renunte la traseu fiindca se resimte dupa ziua de ieri, din Caprioara, de cind a scos friendul din lungimea tehnica. Insist ca el sa continue si nu as vrea sa continuam fara el. Dar asta e...in 3 persoane din care unul merge "shontic" vom pierde mult timp. Vremea incepe sa se lumineze si sintem nevoiti sa-l lasam salam pe Paciu. Ii dam o coarda si noi mergem doar cu una. Pitoanele ramin in rucsacul lui. Speram sa nu ne retragem.
LC 2, 20m


Lungimea doi este mai scurta si dupa parerea lui Paciu este mai usoara. Nu pare deloc usoara. Alex isi gaseste mai greu prizele si nestiind linia traseului e destul de greu. Nu e bine sa ajungi intr-o zona spalata mai ales cind ai sub tine citiva metri si doar o asigurare. Se vede si in imaginea de sus. Se mentine creasta.care mai sus devine mai cazuta si cu pietricele.

Regruparea este mult mai aeriana si cu rucsacul in spate am ceva emotii. Treaba a fost ca am urcat mecanic si cit s-a putut de repede. La munte nu stii cu evolueaza vremea.
Sincer, cu rucsac in spate si prima data pe aici nu mi place lungimea.

Urmeaza o pauza pentru tutun. Alex chiar daca nu are coechipier cu astfel de obiceiuri nu uita sa inhaleze doza de tutun necesara fiecarei lungimi.
Lungimea 3 are tot vreo 20m. Din descrieri lungimea este tot usoara...grad 4. Ne-am convins ca nu e adevarat. Se urmeaza creasta, ingusta, aeriana, cu ceva pietricele si pitonata slabut. Fisuri pt frienduri nu gasim, si nici colturi. Regruparea este la fel de ingusta, dar ne-am obisnuit. Sintem intr-un traseu de alpinism nu intr-o poteca nemarcata.
Muchia Caprioarei parcursa cu o zi inainte
Lungimea 4
Zarim regrupari din Caprioara sau din Lupul cel Rau. Alex e tentat de Lup. Am o schita la mine dar sigur ramine pentru alta ocazie. Continuam fara sa ne grabim prea tare.
Adica, regruparile le respectam si le cinstim cu pauze lungi.
In unele regrupari sint nevoit sa incalec creasta ca sa pot sta mai comod, in fund.

Lingimea 4 se anunta a fi una tare dupa spusele lui Paciu sau din descrieri. Din regrupare se urca cam 1m dupa care se traverseaza la dreapta muchia spalata. Pe fata opusa se asigura la un piton si se face un mic pendul(eu asa am facut) si am prins o serie de fisuri adinci si mari si trepte de stinca si iarba. Intilnim alte pitoane, urcam drept in sus si iesim iar in creasta unde regrupam intr-un loc destul de comod pt 2 persoane.
Mie mi-a placut lungimea, dar a fost mai greu la trecerea peste creasta. Deh, rucsacul imi strica echilibrul si a trebuit sa fac niste pasi mici la aderenta. Oricum, o lungime parfum fata de primele.


Regruparea 4 dupa lungimea "tehnica"(dupa unii)

Se pare ca am terminat dificultatile majore ale traseului. Mai avem o lungime pe o brina si apoi putem iesi prin Caprioara(ultima lungime). Conform schitei este o lungime mai scurta si inierbata. E vorba de o creasta cazuta si inierbata, foarte lejera, cu un arbust la care Alex asigura. Eu gasesc si pitonul, dar e prea tirziu sa mai punem vreo bucla. Terenul e usor. Pe stinga e Caprioara cu lungimea 5, cea tehnica dar care nu se vede fiind pe fata opusa. Acum vad citeva pitoane, se pare ca e o linie a lui Enache. Oricum intre Iepuras si Caprioara e un horn inierbat si lejer.
regruparea 5 pe o brina
 Sosim la o brina unde asiguram la 2 cuie existente. Este chiar cea mai confortabila regrupare. Dimineata vorbisem la telefon cu Ciprian Teodorescu si-mi recomandase sa incercam hornul din Iepuras fiind cu suficiente cuie.
Hornul final(stinga) si fisura dificila(dreapta)

La ora 18 ii dam startul pe hornul final. Avem un piton cu inel exact la baza lui. Cred ca acest inel serveste la rapelul pentru alpinistii ce vor sa faca fisura de deasupra unui pom mare.
Revenind la horn: Alex monteaza un friend in peretele sting, urca apoi greu pina la alte 2 pitoane(unul e subtire, indoit si se misca) si e nevoit sa faca dreapta. Hornul e spintecat la jumate de o lama verticala cu roca friabila si  cu proeminente taioase. Asadar ducem o lupta pentru a trece pe peretele drept unde aflam alt piton. Depasirea pasajului trimite corpul in afara stincii, pasul fiind usor surplombat. Efectuind o miscare acrobatica cu picioarele in peretele sting si atenti sa nu dislocam vreo piatra ce ar putea sustine cumva o alta stinca, asiguram la alt cui din stinga. Treptat dificultatile scad si iesim (pe hornul din stinga!) in traseul Muchia Caprioarei. Alex nestiind locurile si fiind mai mult oprit de frecarea corzii regrupeaza la un colt. Sintem la jumatea corzii de 50m si cred ca ne-ar ajunge sa finalizam traseul insa coarda se poate bloca cu usurinta.

Plec si eu pe horn. Trecerea prin hornul ingust este si mai dificila cu rucsacul in spate. Nu am motive sa ma blochez pe ultima lungime. Am urcat pina aici cu rucsacul, voi fenta si hornul asta. Nu esti om daca nu treci cu teama pe sub bolovanii ce stau sa zboare. Sosesc in regruparea ad-hoc cu hanoracul cam sifonat si zgiriat si hotarim sa plec eu cap pe ultimii metri. Las rucsacul lui Alex si ma avint spre topul aflat in padure.
Alex iesind din traseu

Regrupez la un copac si trebuie sa trag vreo 35m de coarda. Nu-i nimic, asa se fac muschi! :)
Moldoveanul si valahul :)

Se apropie ora 8 seara, stringem echipamentul si-l sunam pe Paciu. Iese din cort, fluturam diverse obiecte dar nu reuseste sa ne vada. Doar noi pe el...La proxima ocazie luam un binoclu pentru cei care ramin la odihna la cort! Coborirea o efectuam destul de repede inspre Fata Inalta. Urmeaza o cina indestulatoare si o noapte placuta in cort.
Somnorosii
 27 mai 2011, vineri
Creasta Generalului

Destul de tirziu reusim sa plecam si noi spre Cheile Risnoavei. Azi ridicam tabara si vom pleca catre casa. Dar mai e timp sa facem Creasta Generalului.

Vom urca in echipa de 3, cu Paciu cap de coarda.
Creasta Generalului sau Santinela Cheilor (sau Traseul nr 5) este un traseu celebru din zona, grad 3B cu 10 lungimi. De obicei se fac primele 3 lungimi, acestea find si cele mai pitonate. Pe urmatoarele panta scade insa roca e mai friabila.

Nu ne-am propus sa-l facem pe tot fiindca la mersul nostru ne-ar lua prea multe ore si nu doar 3 ceasuri care-i timpul recomandat pentru 2 membri antrenati.





regrupare 1 din Creasta Generalului
Paciu urca asadar primul si plaseaza suficiente bucle. Comunicarea cu el este slaba datorita riului care curge pe la baza. Sint nevoit sa ies in drum la acoperis si sa vad miscarile capului. Finalmente regrupeaza si se pregateste si Alex care urca cu inca o coarda(pentru mine). Coarda cu care voi fi legat are 41m si e posibil sa nu se ajunga. Nu ar fi bine...si posibil sa fie necesara o regrupare intermediara si eu sa plec concomitent cu secundul. Ca o masura de precautie leg capatul corzii de primul piton de jos si ies in sosea sa vad miscarile coechipierilor.
Coarda se ajunge, dar intinsa la maxim. Pentru a face nodul pe ham trebuie sa urc aproape 2m fata de plecare. Am in spate rucsacul speologic al lui Paciu, destul de incomod. Noroc ca nu avem mult de catarat iar terenul nu e dificil. Adun repede buclele si ma vad sosind in regrupare, la soare. Pitoanele sint incercuite cu rosu, insa sint si citeva pete rosii si fara pitoane! De asta imi era teama in general sa intru in acest traseu. In urma mea vin alti doi baieti in traseu.

Regruparea e pe o brina larga, prevazuta cu cablul de via-ferrata. Se sta foarte comod. Mie mi-a pierit cheful sa urc in 3, mai ales ca intre noi comunicarea e slaba. Paciu a obosit la filat 90m asa ca nu mai doreste sa fie cap. Analizind ca noi pierdem mult timp in echipa de 3 renuntam la continuarea crestei. Vad ca lungimea urmatoare este usoara, poate doar cu un pas de 5 care nu cred ca e prea tare avind in vedere ca vinatorii de munte urca la bocanci pe aici. Ne retragem din soarele ucigator pe cablul din dreapta pe sub Traseul Jgheabului(Cezar Manea 4B) si inca unul nou batut(Crida VI+). Punem zelbul pe cablu si coborim spre baza peretilor. Trecem pe la o grota imensa si pe la indicatorul de via-ferrata.
Apoi luam bagajele si mergem la Bolovanul Prostului, Paciu si Alex sa mai faca miscare acolo iar eu sa plec spre Poiana Secuilor.
Poiana Secuilor invadata de papadii
Drumul forestier spre Secui a fost pietruit. Totusi mai exista si noroi fiindca exploatare nu s-a terminat. Constat ca se taie chiar de linga Cabana Secuilor. Ar fi fost mai usor ca bustenii sa fie furati pe drumul spre Trei brazi-Predeal. Dar e mult mai usor de trecut camioanele prin Risnov....
vaile nordice ale Bucegilor
Este soare si prea cald. Nu-mi place...si au aparut multe gratare si masini, si ATV-uri si enduristi, si praf si poluare. Asa e turismul motorizat.

si filmul din Iepuras:

Niciun comentariu: