Ziua 1, luni 19 septembrie 2011 Dimineata devreme merg cu Noam la Brasov sa luam Dacia Duster. Sint incintat sa pot conduce un Duster pe care il visez de la aparitia pe piata.
Vila Vitalis din Predeal, o pensiune minunata in Carpati
Revenim la 10 AM in Predeal la Vila Vitalis, luam turistii si plecam spre Azuga. Am in masina 4 persoane. Vremea e excelenta de plimbare si noi cu chef.
Pastravaria Azuga
Pentru inceput tranzitam Azuga. Povestesc ca aici erau odata fabrici de sticla, de bere si cascaval. Poposim citeva minute la Pastravarie(24 ron/kg de pastrav intreg) dar plecam cu un gust amar. Sintem dati afara pe poarta...posibil ca nu am cerut voie la patron...nu stiu exact dar cert e ca romanul sa shimbat rau pe timpul crizei.
peisaj specific zonei
Continuam pe firul Azugii, pe drumul din fata pastravariei. Avem in plan sa iesim la Sacele. Drumul e bun si avansam repede. Turistii sint satisfacuti! In zona era planificat odata construirea unui lac de acumulare dar e bine ca nu s-a facut nimic pina acum.
De retinut e ca riul Azuga este mai mare decit R Prahova de la izvoare si pina la confluenta...si totusi in aval, riul a luat denumirea afluentului mai mic, Prahova. Lungimea totala a Azugii este de 19,5km, din ce-mi amintesc eu de la geografie.
cai puternici pentru traseul lemnelor
Sosim in punctul cel mai de sus al drumului forestier unde este o exploatare de toata uritenia...De fapt lemnele sint aduse mai de sus. Acum sintem in dreptul unui marcaj triunghi albastru. Dam sa plecam insa drumul e blocat de o groapa adinca creata special de oamenii cu lemnele. Si-au spus probabil sa faca o groapa pentru a impiedica furtul cu atelajele de pe versantul Sacelean.
Facem cale intoarsa vreo 2km si prindem un drum destul de abrupt spre Cabana Susai.. Aici Dusterul ramine putin in urma, avind un motor mai mic, la jumatate.
Drumul e plin de praf si eu fiind in urma merg intr-un imens nor. Se cunoaste ca nu a mai plouat demult.
Avem o a doua surpriza: bariera e coborita si se pare ca nu putem trece. Coborim din masina si reusim sa comunicam cu cineva de acolo. Mergem pentru un picninc si ne intoarcem.
Perfect! Pornim iar la drum, grabiti de foame.
Urmam niste marcaje turistice si ma intreb cine oare merge pe aici, in pustietate si spre zona defavorizata.
Predomina vacile, oile si porcii.
la izvor
Urcam Pe Gircinul Mic si ii lasam pe turisti in padure iar noi ne intoarcem la un loc cu izvor. Noam pregateste cafeaua iar eu aranjez masa.
vedere spre Piatra Mica si Gitul Chivei
Pina sosesc turistii totul e gataL mincarea de la frigider, cafeaua, patura, etc. Sintem in natura dar ce pacat ca nu am ajuns mai devreme.
picnic in V Gircin
Trebuie sa urmam planul si plecam spre alte zone dar pe drum oprim la o stina unde Benzi, fermier din Israel cu 700 de vaci(in asociatie cu altii) vrea sa mulga manual.
milking a cow
Treaba merge bine pina ce vaca rastoarna galeata. Primeste nota 9 de la un cioban profesionist si un pahar cu lapte cald. In Israel se gaseste lapte doar cu 0,2% grasime iar vacile produc 38 litri lapte zilnic!!!
Plecam spre Poiana Brasov si tranzitam centrul Brasovului la o ora cu trafic. Continuam pe la Stina Turistica pe un drum de pamint si iesim in soseaua dintre Poiana si Risnov.
spre pestera sint cca 450m sau 10minute de plimbare
Oprim sa vizitam Pestera din Valea Fundata, amenajata in urma cu 1 an. Ramin uimit de amenajarile facute in zona. Pina la gura pesterii drumul este pietruit iar la intrare s-a construit o casa de bilete. Acum se lucreaza la montarea unui cablu pentru tiroliana. Interesant! Pina aici in feb 2009 cind am parcurs-o era mocirla si zapada, valea fiind de obicei umeda.
peretele si usa construita pentru izolarea pesterii fata de exterior
Vizitarea costa 10 ron si se intra organizat cu ghid, o tinara bilingva. Inainte(vezi aici https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/PesteraDinValeaFundataRisnov ) se intra tiris, cale de 50m(pe burta) prin zona actualului tavan. Acum s-a decolmatat galeria prin care se face accesul spre Sala Mare. Podetele si balustradele faciliteaza accesul iar iluminatul se face cu lumina rece pentru mentinerea temperaturii initiale.
in interior
Sint la tricou si imi e destul de rece. In Sala Mare ghida ne ofera o surpiza placuta: timp de 1 minut stam pe intuneric intr-o liniste profunda. Doar citeva picaturi de apa tulbura linistea galeriei. Aici s-a construit o scena pe care uneori au loc concerte.
calut in Pestera Fundata
Un speolog cu mina de sculptor a facut un calut! Minunat! Distanta pe care se poate vizita pestera este redusa dar urmeaza a se da drumul la inca o galerie. Oricum este de apreciat ce s-a facut aici pentru omul de rind.
Odata cu inserarea plecam spre Zarnesti si satul Magura. In padure zarim o vulpe insa niciunul dintre noi nu reuseste s-o pozeze. Pe dealurile din Magura reusim sa ne distantam unul de altul si sa o iau razna nestiind drumul insa statiile radio isi fac treaba.
gazdele si turistii la un pahar de murata
Poposim pentri o noapte la casa familiei Gheorghita, om muncitor. S-a lasat racoarea noptii iar noi sintem obositi si infometati. Asteptam pastrama, ciorba de legume si cartofii taranesti.
in asteptarea unei pastrame de berbec
Gazdele sint serviabile, dornice de discutii si schimb de experienta. Ziua 2, marti, 20 septembrie 2011
a venit toamna!
Dimineata ne intimpina cu o vedere superba catre Piatra Craiului. Nu stiu daca e un motiv de bucurie, dar asta e succesiunea anotimpurilor iar noua ne place linistea, peisajul si aerul curat.
la mic dejun
Urmeaza un mic dejun copios asemanator unuia de la o pensiune agroturistica. SI azi vom avea o zi incarcata.
Prapastiile Zarnestilor
Pentru inceput vizitam Prapastiile Zarnestilor si admiram verticalitatea peretilor si a traseelor de escalada. Aici nu exista semnal la telefon dar noii nu vom ramine prea mult intrucit urmatoarea vizita va fi la Rezervatia de Ursi.
Bear Sanctuary, Zarnesti
Tarcurile insumind 69 hectare au gard electric. Adapostesc cca 58 ursi si o multime de ciini abandonati. Biletul la intrare costa 25 ron si beneficiem de o ghida ce cunoaste romana, maghiara si engleza. Aflam numeroase povesti despre mai multi ursi, de fapt fiecare exemplar are povestea lui.
toti ursii au nume!!!
Aici sint adusi doar ursii defavorizati, cei care nu puteau supravietui singuri in natura: orbi, accidentati, obezi, batrini, pui abandonati, cei batrini de la circ. Sint sterilizati si crescuti aici iar persoanele care i-au adus i-a botezat!
vizionam un filmulet
In centrul ariei se afla o cladire unde vizionam un film despre constructia adapostului si persoanele care fac donatii. In incinta sint construite depozite unde se pasteaza alimentele.
aici sint numele persoanelor care au contribuit la crearea adapostului
Legumele si fructele sint in meniul principal. Unele tarcuri au amenajate si piscine cu apa! Este destul de cald si dupa plimbarea facuta printre ursi ne gindim la picnicul pe care-l vom face in apropierea rezervatiei.
picnic linga rezervatia de ursi
Ne cunoastem responsabilitatile, eu aranjez masa iar Noam face cafeaua. Cit de placut e sa stai la umbra si sa maninci eventual o prajitura de casa, facuta de mama!
Gata, se face tirziu si mai avem multe de facut!
in tractoras ascultam muzica de vioara a unui batrinel
Pina la Cetatea Risnov mergem cu tractorasul care costa 3 ron. Eu as fi urcat pe jos dar fiind cu turisti cu media de virsta de 60 de ani am optat pentru acces mecanizat!
cetatea Risnov
O parte din cetate(zidurile) sint inca in renovare, dar avem destule ulite de vazut! Taxa de intrare este de 10 ron.
in Cetate
Inauntru sint magazine cu suveniruri si oameni imbracati in port traditional, medieval. Imi place ceea ce vad si mai ales panorama. Pe cel mai inalt punct exista si un observator cu fisa(3 ron cca 1 minut, parca)
Orasul Risnov vazut de sus
Avem vedere catre Bucegi, Piatra Craiului, Codlea, Postavarul. Merita sa ajungi aici intr-o zi cu vizibilitate.
In cetate, in secolele 15-17 exista o scoala, o capela evanghelica, fintina, se desfasura comert, practic aici era orasul.
vechea fintina
Aproape de punctul cel mai inalt a fost sapata o fintina adinca de cca 150m. Acum, Mihai Mindreanu a facut o instalatie pe care se poate cobori 100m in adincime. Cei de la suprafata au posibilitatea sa vada pe un monitor ceea ce se petrece in adincime!
detalii
Iata , la fiecare obiectiv exista si o explicatie tradusa.
Revenim la parcarea de jos si plecam mai departe pe drumul forestier ce conduce la Malaiesti. Mergem cu viteza pe un drum pietruit si lasam pe stinga(intr-un nor de praf) cabana Himalaya, apoi urcam pe drumul forestier Planiceru.
pe drumul forestier Planiceru
Oprim sa admiram peisajul...satenii si-au facut capitele de fin iar brindusele de toamna au rasarit. Pacat ca ora e tirzie. Drumul ne conduce in satul Poarta si apoi in Bran. Nu oprim, ci continuam repede spre Moieciu pentru a prinde luminat de soare abruptul vestic al Bucegilor.
Continuam prin satul Fundata si apoi spre Fundatica. Drumul asfaltat si ingust serpuieste pe dealuri apoi continuam pe niste pajisti. Am vrea sa iesim in Valea Cheii si apoi in Podul Dimbovitei. Orientarea e anevoioasa si alegem niste drumuri "hard" pentru un Duster cu motor mic. Este o panta continua si masina oboseste. Temperatura apei creste destul de mult(inca 2 liniute fata de standard), motorul se opreste si cu rabdarea pe care o am reusesc sa ajung in capul pantei. Le explic pasagerilor ca masina are motorul jumatate cit al Nissanului de 3,2L. Ehe, hai Duster. Mergem pe un drum de caruta, tare cuidat si greu si intr-o poiana intilnim un localnic batrin cu caruta. Ne explica toponimia si drumul spre Cheile Urdariei si Podul Dimbovitei. Odata aici exista satul Mindru dar populatia a migrat, acum raminind doar citeva case pentru fin si animale.
Intram in padure pe un drum ce urca anevoios. Trecem cu atentie, dar dificil pentru caii putere ai masinilor. Crengile vor sa ne zgirie caroseria si finalmente observam ca numai avem ce cauta inainte la deal. Sintem pe un marcaj banda rosie. Intoarcem fortati si de intunericul ce se apropie. Imi aduc aminte ca am coborit de citeva ori pe aceasta poteca. Este drumul ce vine din Mtii Leaota spre Fundatica si Podul Db.
off-road spre Fundatica
Drumul la vale nu e usor deloc. Santurile adinci ne pun masinile la incercare. Nissanul derapeaza in sant cu rotile din spate. Eu trec mai usurel probabil avind si o greutate mai redusa. Heym ma ajuta sa nu ating caroseria si baia de ulei. Sintem aproape de drumul bun, cunosc bine locurile. Ocolim un ultim obstacol si sosim la punctul albastru ce duce spre Podu Db. Noam o ia pe un drum gresit dar il opresc la timp. Am fost pe acest drum de vreo 4 ori si-mi e imposibil sa gresesc. Continuam inca 10km prin Cheile Cheii spre Podu Db. E noapte si mergem cu 40-50km/h pe un drum accidentat. Pasagerii sint obositi de atita offroad dar fericiti ca au ajuns la asfalt. Nu ne ramine decit sa trecem pe la Bran si drumul cunoscut Rasnov-Predeal.
cina la Vila Vitalis
Este 9 seara cind parcam la Vila Vitalis. Sintem flaminzi si mergem repede la masa. Gazda ne-a mai pregatit o ciorba gustoasa de ceapa, frigarui, salata si inghetata. Bineinteles ca mustul meu alb nu lipseste de la aceasta ocazie. Vizionam filmele si pozele facute si ne spunem noapte buna.
Sintem multumiti de aventura avuta dar trebuie sa ne odihnim intrucit pentru unii urmatoarea zi avea sa continue cu alte excursii.
Un film facut de organizatorul si gazda de la Vila Vitalis este aici:
12 septembrie 2011, luni
Ma trezesc buimac si neodihnit la 6:50. Afara e lumina si e trafic pe sosea. Ptiu..am ratat trenul personal spre Azuga si sint nevoit sa plec pe jos. Noam doarme si hotarasc sa plec in tura mea.
7 AM parasesc Vila Vitalis de la marginea Predealului si continui cca 5 km spre Azuga.
Drumul National 1, luni dimineata
Profit de racoarea diminetii si mentin un ritm bun. Micul dejun il servesc la intrare in azuga linga izvorul soferilor. Urmeaza inca o zi cu cer senin sticla. Ma indrept spre Pirtia Sorica de unde voi incepe traseul meu spre V Doftanei.
Pina pe Urechea nu am nicio teama. Apoi as putea intilni turme si ciini periculosi. Voi vedea. Pornesc asadar la 8:35 de la baza pirtiei. In ultimele zile au fost spectacole fiind zilele orasului Azuga. Urc sustinut si fara pauze.
pe pirtia Sorica
Ceva ciudat ce imi atrage atentia sint citeva fire de cereale verzi, secara cred. Tot drumul am in spate Clabucetul Taurului si al Azugii.
9:30 sosesc in culme, la gol alpin.
spre releu la 9:40
Bucegiul ma fascineaza si imi aduc aminte ca in urma cu mai putin de 12 ore ma luptam cu jungla din Albisoara Turnurilor. Sint stresat ca nu am plecat mai devreme si ca tura mea "2 in 1" poate fi modificata. Esential e sa ajung la cabana unchiului din Valea Doftanei.
colaj spre Bucegi
Admir muntii din apropiere si ma bucur de liniste. Doar adierea vintului mai "strica" linistea. Urmez drumul alpin spre Urechea. Noam s-a trezit si ma suna: "esti nebun?! esti pe Sorica?". Interesant interogatoriu.
imagine spre Unghia si Muntii Neamtului
In stinga culmii si a drumului se afla odata un lacut, acum a ramas doar un gavan. Si iarba s-a uscat. Da, toamna isi intra in drepturi. Undeva in dreapta se zareste un jeep, este cel al Salvamontului. Continui in pas alergator, un jogging. In departare, deasupra bifurcatiei cu drumul forestier spre Neamtului este un cioban ce-si pazeste turma. In unele locuri iarba mare nu lasa sa se vada prea bine detaliile din jur.
in departare sint Bucegii
Ocolesc vf Urechea si cu atentie prind drumul alpin spre Neamtului. In prima curba gasesc 2 izvoare curate. Sincer ma asteptam sa fie secate in timpul verii. Apar primele probleme cu dulaii de la stina. Mai un "odir", un "na la oi", mai o fluieratura ori o injuratura cu o voce groasa reusesc sa trec de primii ciini.
Am la mine doar un capat de bat. S-ar putea sa ma coste si sa ma lupt cu asemenea exemplare inalte nu stiu cum va fi.
Curind ajung la o alta turma dar ciobanul il tine de zgarda pe cel mai periculos patruped.
11:50 Lacul Orjogoaia
Sosesc in zona Orjogoaia. In zona sint turme de vaci si alte izvoare. As fi fost interesat sa cobor si pe Valea Orjogoaia pe marcaj dar acum sint stine active si drumul m-ar lasa cu 4km mai la sud decit cabana unchiului. Cunosc zona intrucit am fost in aprilie 2010(vezi aici). Iau o pauza de 30min si apoi continui spre Muntii Neamtului unde observ ca ar fi o poteca destul de abrupta ce duce intr=un picior din apropiere.
lacul orjogoaia vazut dinspre culmea principala a Neamtului
Cu atentie sosesc pe un picior abrupt. Acum nu ma intereseaza sa fac si celelalte virfuri, Rusu, Unghia, Neamtu ori Paltinul.
cobor pe culmea din dreapta, la nord de Orjogoaia
Si aici e seceta mare, pamintul e uscat, la fel ca si atmosfera. Sosesc repede la nivelul padurii si urmez un marcaj forestier. La inceput "drumul" e bun pentru ca apoi panta sa se inaspreasca. Cu ajutorul crengilor imi mentin echilibrul. In partea dreapta aud un riu. Acolo vreau sa ma indrept. Pe vaile vecine se aud clinchete de oi.
Valea Calda, 12:45
In 30min ajung la un drum forestier in Valea calda. Sint urme de utilaje, anvelope abandonate. Ma racoresc putin si pornesc pe vale.
panou ce avertizeaza asupra unui parchet in lucru in V Musitei.
In scurt timp din stinga apare alt drum. Mai jos alte 2 drumuri. Pamintul este umed in unele locuri si treaba asta nu mi-o explic.Defrisarile sint in floare: utilaje, oameni, cabluri, funiculare! Misto treaba!
Ma intreb cind vor fi in floare si reimpaduririle!!!
in Valea Musitei, ora 14
Sosesc in zona de case si vile din preajma pensiunii Iordache, zona de referinta. Undeva mai jos gasesc gunoaie in padure. In scurt timp ies la DJ102I legatura Cimpina-Sacele, acum probabil doar de biciclete in zona Pasului Predelus.
Vadul lui Zeghe
14:20 Cabana unchiului de la Vadul lui Zeghe. Hotarasc sa renunt la continuarea traversarii in Grohotis. Deja e prea tirziu si nu-mi permit sa fac experiente fara sa stiu drumul.
la spalat de vase
Asa ca ma apuc de treaba.
paste, brinza, sos de rosii, ceapa si usturoi
Apoi de mincat...
poze de maimutareala
si de pozat cu diverse obiecte vechi: pusca, animale impaiate, obiecte taranesti
Banuiesc ca la 18-18:30 am un autobus asa ca pt cei 8km plec la 16:20.
In 15minute sosesc la un izvor de pe marginea drumului plin de praf. Mai jos se face bifurcatia cu Valea Neagra, Continui prin arsita, las Valea Orjogoaia cu marcajul spre Busteni si poposesc la 17:10 la cele 2 izvoare ale eroilor.
la Izvorul Eroilor
In Valea Seaca, fiind prea devreme, fac o baie la picioare. Aflu ca IRTA spre Cimpina este la 7 seara asa ca e timp destul.
gunoaie sub soseaua din Traisteni
In satul Traisteni a inceput depozitarea gunoaielor sub sosea intr-o zona abrupta. Domnule primar Mosor nu va autosesizati?! Abia au plecat voluntarii de la Viitor Plus si gata localnicii isi fac de cap???
Sint in statie...si astept autobuzul pina la 21:30...mi se acreste ca spre Ploiesti nu am curse iar ultimul tren e posibil sa-l pierd. Cursa Traisteni-Cimpina, cca 35km costa 9 lei...ma uimeste! In urma cu un an costa 7 ron.
22:15 Cimpina, alerg spre gara...traversez DN-ul si fac cu mina trenului meu. Gata, s-a dus!
Ce mult mi-as fi dorit o intirziere a trenului. In urma cu 1-2-3 ani trenul obisnuia sa intirzie 1-1h30.
Ma culc afara pe o banca desi nu-i prea cald sau confortabil.
Filmul zilei:
13 septembrie 2011, marti
cca 5:50 parasesc Cimpina cu trenul personal de Bucuresti...finalmente, uf
