Itwig&Risnoave

Obiectiv: parcurgerea Muchiilor Panselutei, Caprioarei, Iepurasului, Creasta Generalului
Perioada: 24-27 mai 2011
Echipa: Paciu(Londra/Brasov), Alex(Falticeni student la Bucuresti)
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/ItwigRisnoaveCaprioaraIepurasulGeneralulPintenulMagarului2427mai2011
Filme: din Caprioara (http://www.youtube.com/watch?v=5TqGFC8d8oY), din Iepurasul (http://www.youtube.com/watch?v=cIoidtglHhg)

24 mai 2011, marti
Eram deja la Predeal fiindca fusesem cu o pereche tinara la catarat in Postavaru(vezi aici: http://hikerph.blogspot.com/2011/06/catarare-in-muchia-cheiipostavar-cu.html)
Dupa citeva ore petrecute in gara Predeal, inghetat, hotarasc sa plec pe la ora 4 AM spre Trei Brazi. in cartierul asta s-au construit muulte vile si acum citeva sint puse la vinzare. Imi amintesc ca ani de-a rindul veneam cu cortul la Cabana Vinatorul. Acum sint vile aici. Pe la ora 6, linga un izvor, poposesc si fac niste paste fainoase. Of, ce bine e sa maninci ceva cald.

dimineata insorita la Trei Brazi

7:00 Poiana Secuilor, dorm 15min pe o banca. Soarele incepe sa ma incalzeasca. E placut...Ma trezesc si plec spre Cheile Risnoavei pe triunghi galben. Intilnesc multe urme de tractoare si taff-uri. E groaznic cit se taie.

8:00 sosesc la drumul din Chei si pina ajunge si Paciu ma culc iar pe o banca. E pustiu la ora asta matinala. Imi doresc mult soare...de ce am luat 2 corzi si cort? Mai bine luam sacul de dormit.

9:00 dupa aproape 6 luni ma regasesc cu Paciu. Vrea sa cataram in Cheile Risnoavei si sa renuntam la Panseluta. Ok, nu ma deranjeaza, eu oricum nu sint bun de cap de coarda pe oboseala asta. Lasam bagajele la baza traseelor din chei si pornim in Pintenul Magarului.

Paciu intra cap in papuci. Traseul de 40m, grad 3A, are numeroase pitoane incercuite cu rosu. In partea de jos are citeva trepte de vegetatie apoi urmareste creasta. Se trece pe la o regrupare intermediara(incomoda) si se iese in virful Pintenului, la cablurile de via-ferrata.

Dar surpriza...cind Paciu soseste in top, se porneste o ploaie. Comenzile dintre noi nu se mai aud. Semnal la celular nu avem asa ca urlu si plec in bocanci. Stinca e deja uda si traseul imi pare greu. La fel si rucsacul, o banana(mica) speologica in care deja am pus o gramada de echipament. Pina ajung in Pinten iese soarele, acum sa nu va ginditi ca mi-a luat o vesnicie, doar ca pe munte vremea e tare variabila.

Imagine din Pintenul Magarului

Facem o pauza sa admiram drumul din chei si tiroliana. Si evident ceva tutun pt Paciu.

in topul din Pinten

Interesant poligon de antrenament mai au si vinatorii de munte...si ei urca pe aici in bocanci, traverseaza haul pe tiroliana si asta chiar iarna. Facem si noi stinga si coborim pe dupa un cablu, apoi pe o poteca ingusta si iesim la drumul din chei. Incepe iar ploaia si mai stam la copertine. Gata cu traseele noastre, sint ude. Mai tirziu mergem pina la Bolovanul Prostului sperind ca daca ploaia se va opri vom catara la bocanci o mansa usoara pe stinca umeda.
Si tot ploua si tuna si ma intorc de deasupra Bolovanului. Stam sub surplomba si abandonam catararea. Paciu se hotaraste sa plece acasa la Bv. Sint invitat si eu insa am plecat de acasa sa stau in natura, sa respir aer curat si sa ma obisnuiesc cu viata la cort. In fine, noaptea dorm in frunizs sub o surplomba. Si oricum ploaia s-a oprit destul de repede dupa plecarea lui Paciu.
De la ora 16 la 19 dorm apoi gatesc ceva mincare si iar ma culc pe la 10 seara. La miezul noptii aud camioanele cu lemne. Toata ziua au taiat iar acum transporta bustenii, interesant.
Sint vizitat de tot felul de lighioane: limax, melci, paienjeni, capuse, etc...sint in natura.

25 mai 2011, miercuri
9:00 Paciu soseste in Chei, adun repede bagajul si plecam in Poiana Inului. Azi vrea sa urcam in Caprioara. Eu mi-am revenit si planul e sa incercam sa facem cap-schimbat. Luam cu noi o semicoarda(pentru vreo retragere fortata), vreo 6 cuie, ciocan, frienduri, 14 expresuri, scarite, anouri.

In Poiana Inului

10:00 urcam pe pasunea din Poiana Inului. Iarba e inca umeda de la ploaia de ieri asa ca bocancii se umezesc repede. Prindem repede vilcelul si nu fortam ritmul. Va fi un urcus sustinut pina la baza traseului nostru. Urc si nu ma gindesc cine va fi primul in traseu sau ce dificultati vor fi. Paciu a mai urcat secund in Caprioara insa prin 2005. Iesim din vilcel, facem dreapta si ne apropiem de pereti.

startul in Caprioara: prin dreapta tavanului

11:00 sosim la baza Caprioarei, adica la degetele ei si ne echipam. Vad ca Paciu nu zice nimic de cap de coarda asa ca ii spun ca intru eu pe prima lungime. Ma impodobeste cu toate materialele iar el va veni cu rucsacul destul de greu(semicoarda, apa, ghete, haine, dulciuri).
11:30 plec cap de coarda in Caprioara(fosta Muchia Vulturilor 5A). Traseul are 6 lungimi de cite 40m, grad 4B, 5 impus cu A0. Asigur la un piton nu departe de la plecare apoi la iesire in creasta fixez un friend si atac un pasaj. Urmatorul piton se afla la 1m deasupra mea dar sint pe cale sa renunt. Paciu imi striga de jos. Nu-mi place pasajul, si am in gind sa descatar. M-am blocat pt scurt timp...dar asta pt ca am plecat grabit fara sa studiez prizele. Pai nu se procedeaza asa. Vreau sa fiu lasat in pace, imi gasesc repede alte prize si asigur la cui. Mai departe dificultatile scad, per total cred ca am gasit vreo 5-6 cuie. Intre timp norii se string pe Muchia Cheii. Vom vedea. Regrupaaaat! Hai, Paciule!

Regruparea 1(cca 12:15)

lungimea 2

Paciu a trecut in alt fel pasajul in care m-am blocat. Stam in regrupare sa vedem ce facem cu ploaia. Paciu baga tutun. Nu e foarte cald dar sintem presati de ploaie.

Pe la 12:30 ma echipez de lungimea 2. Daca ploua ne dam jos...
Hai ca ne-a lasat sa ajungem la gleznele Caprioarei. E cam dura cu noi astia tinerei. Incerc pe tot parcursul sa asigur si sa filez ca la carte. Desi terenul imi pare usor, respect cit pot de mult teoria lui Paciu.

Acolo unde coarda freaca de stinca sau ar face un zig-zag pun 2 expresuri inlantuite. Oricum avem destul echipament. Sint si eu curios de limitele mele...
Citisem citeva relatari despre Caprioara si am inteles ca e un traseu usor. Hm, usor pentru ei...Pentru mine voi vedea. In toamna trecuta aveam de gind sa urc pe aici cu Dan Oancea dupa ce urcasem Panseluta. Poate nu eram pregatit atunci...
Lungimea 2 are si ea un scurt pasaj mai tare apoi destul de usurel. Pai, sigur, Caprioara e sireata. Fiecare lungime te supune la o proba de lucru. Ne apropiem de "sholduri" si nimic nu e usor!

Regruparea 2, comoda pt 2 persoane! cca 13:30

Regrupaaat!

lungimea 3 vazuta din R2

Trasul restului de sfoara si amenajarea platformei dureaza citeva minute. Nu am emotii deloc, chiar imi place. Si sint curios cum va fi mai sus. Ma bazez ca avem 2 sfori si cuie destule dar nu mi-as dori sa ne ude pe aici sau sa tune/fulgere pe crestulita asta.
Il vad pe Paciu fara chef de a urca cap! E si normal cind te cateri cu o banana speologica si grea. Asa ca ii dau in sus.

Lungimea 3 este usoara, parca am gasit 1 cui. Este o creasta mai cazuta cu multe trepte. Parca am mai asigurat la un colt cu un anou, dar nu era necesar. Nu strica o asigurare in plus pt cei 30-35m. Ploaia ne ocoleste, cred ca ploua rau pe Clabucet si Azuga. Undeva stiu ca era un piton cam prea sus si a trebuit sa arunc un anou dupa cui pt a asigura.

Diseara va veni si Alex(20ani)  si miine vom incerca Iepurasul.
Daca Paciu mi-ar fi zis sa renuntam cred ca eram primul cu miinile pe sus. Cel mai mult imi era teama de ploaie...

Lungimea 4 este si ea lejera, cu citeva cuie. Se simte presiunea Caprioarei. Ne apropiem de pieptul ei si ploaia incepe. Il chem repede si pe Paciu si scoatem din rucsac hainele de ploaie.

R4 linga pieptul Caprioarei, cca 15:00

Mincam cite ceva si bem apa sa usuram bagajul. Ma descalt si pun papucii sub haine. Ce atmosfera apasatoare. Gindesc ca nu ar fi prea rea o retragere de aici. Mai stam sa vedem evolutia vremii.

Paciu imi arata linia cuielor in pasajul tare

In dreapta se afla un horn si apoi muchia Iepurasului. Am tot felul de idei in cap, cum sa ocolim lungimea 5(cea tehnica) sa ne bagam in horn sau Iepure...

lungimea 5, cea mai tare

Ploaia se opreste(15:30), dezbracam hanoracele si pornesc in pasajul cheie al traseului. Am o scarita si frienduri, este si un spit pe acolo si teoretic ar trebui sa trec pasajul. Nu am mai folosit scarita asa ca nu ma bazez prea mult pe ea. Asigur repede in cuiele existente, Paciu stringe coarda, ma avint in sus si fixez un friend mare in fisura. In gluma ma intreaba ce gasesc in fidura: ceasuri, portofele, medalioane, etc. Ideea de a urca fara scarita e spulberata de revenirea iminenta a ploii. Asa ca, ma conformez si trec la artificial. Pun scarita in spit apoi mai sus in friend. Ma ingrijoreaza faptul ca friendul ar putea ramine intepenit sub greutatea mea...Asigur putin mai sus si ies iar in creasta. E foarte aerian, Paciu ma avertizase sa nu ma uit in jos in acel pasaj. Oricum nu am avut timp, poate data viitoare. Dupa citiva metri, timp in care coarda merge mai greu, asigur la un piton cu inel si la un colt mare cu un anou de vreo 2m. Desi avem doar 20m distanta intre noi nu ne auzim. Ciudat rau...Si intirzie mult in pasaj, cred eu ca la recuperarea friendului. Ce bine era daca avea ciocanul la el. Dar e la mine. Nu as vrea sa-mi las mobilele aici.

regruparea 5, dupa lungimea tehnica, 5 seara

Dupa lupte seculare, soseste si Paciu istovit...Sincer, pasajul merita inca 1 cui undeva prin fisura larga. De la regruparea noastra(intr-o strunga) vedem hornul final al Iepurasului.

hornul din Iepuras

Imediat mai sus, pe o treapta vad 2 cuie care trebuiau sa fie regruparea...nu-i nimic, raminem aici in strunga e mai comod. Ne odihnim, de fapt eu nu am nevoie...am vazut ca si ultima lungime are un scurt pasaj. nu vreau sa zic gata am facut traseul pina ce nu ajungem sus la padure. Dar cit poate fi de greu?
Lungimea 6 e frumoasa cu destule cuie si dupa circa 35m iese la padure. Acolo merg la un copac zdravan si asigur. Ma cam incurc in coarda dar reusesc sa-mi chem secundul. Ia-m depasit buzele si ochii. Frumos, mi-ai placut Capritzo.

Final de Caprioara

Ora 18, ne felicitam si stringem fiarele si sfoara. Alex e pe drum, deci traseul de miine e aranjat. Vom avea parte de adrenalina si miine. Doar vremea sa fie uscata! Ma simt in stare sa mai fac un traseu(Panseluta de ex)

Poiana Inului vazuta din Muchia Cheii

si filmul din traseul nostru de azi:

Retragerea spre Poiana Inului se executa pe o poteca firava si abrupta prin dreapta(in directia releului din Postavar). Pe la 8 seara ne gasim cu Alex. Montam cortul, aducem apa, mincam si stam la povesti.
Atentie ca au revenit musculitele care pisca rau. Anul trecut prin iunie era invazie...

Cina

Noaptea in cort se face cald si nu am nevoie de sac de dormit. Imi e deajuns sacul de bivuac. Tin frontala deschisa toata noaptea ca sa-i semnalizez ursului unde sintem si sa nu se-mpiedice de cortul meu. :))

26 mai 2011, joi
6:00 incep alarmele sa sune. Alex vrea sa sara din cort insa il mai retin. Nu e bine sa te trezesti brusc din pat. Asa ca mai stam vreo 10 minute. Ies sa fac ceaiul cu menta proaspata. Paciu e tare obosit si tragem mereu de el sa-l trezim...Pina la urma il mai lasam sa motzaie pina la 7:20. Vremea e inorata, adica sintem invaluiti in ceata.

Asa e la munte, nu putem avea mereu senin. Si poate ca e mai bine asa.

inca o dimineata in drum spre Peretele Animalelor

Iepurasul,5A, 4 A0 (6), 6 lc

Plecam pe la 8:30. Tinta de azi va fi Muchia Iepurasului. Am ceva emotii fiindca ieri am vazut-o  de aproape,in Caprioara.
Arata mult mai subtire si mai abrupta. Dar e o vorba ca nu stii cit de dificila va fi escalada pina nu te freci cu nasul de stinca.
Sint pentru a 3a oara din saptamina asta pe acest vilcel ce conduce la baza peretilor. Stiu ca in 3 oameni va dura mai mult, dar noi avem toata ziua la dispozitie.
Alex a vorbit cu un prieten de la centrul meteo si a aflat ca nu va ploua. Momentan toti peretii sint in ceata groasa. Pai e normal daca ieri a dat citeva bure de ploaie.
Paciu a mai fost in urma cu vreo 5 ani in acest traseu, dar secund. Stim ca prima lungime va fi cu multa iarba si pamint iar capul va trebui sa aive un psihic bun. E bine ca primul piton il vedem de jos. O sageata cu vopsea ne indica directia spre primul piton.

 Alex pleaca primul si lungimea asta ne maninca mult timp. Mai sus de primul piton fixeaza un friend mediu si apoi se angajeaza pe niste trepte inguste si instabile de pamint, iarba si stinca.

Mai sus, se asigura la inca un piton apoi se traverseaza usor spre stinga. Gasim alte pitoane si sosim la marginea hornului(partea stinga). Aici va fi pasul dificil al lungimii. Un picior trebuie sa caute aderenta pe peretele hornului pamintos si cu iarba.

Alex trece pe linga 1-2 pitoane pe care nu le vede. Intr-o spartura a peretelui din stinga cineva a pus o cordelina pt asigurare. Ce idee buna, pt urmatoarele ascensiuni. Finalmente, Alex ajunge la un balcon suspendat unde asigura la vreo 3 pitoane.
Urmeaza Paciu, secundul doi. El trebuie sa puna a doua coarda in buclele din traseu.


Dupa citeva minute pornesc si eu si inchei plutonul. Scot usor friendul, insa lungimea nu o prea agreez, fiind si cu rucsacul. Acum, fiind in 3 avem doi rucsaci. In horn vad mai multe cuie. Sint fortat sa ma tin de iarba si copacelul existent.

in regruparea 1, balconul cu iarba

In regrupare e destul loc, doar ca Alex(capul) sta putin mai sus. Paciu vrea sa renunte la traseu fiindca se resimte dupa ziua de ieri, din Caprioara, de cind a scos friendul din lungimea tehnica. Insist ca el sa continue si nu as vrea sa continuam fara el. Dar asta e...in 3 persoane din care unul merge "shontic" vom pierde mult timp. Vremea incepe sa se lumineze si sintem nevoiti sa-l lasam salam pe Paciu. Ii dam o coarda si noi mergem doar cu una. Pitoanele ramin in rucsacul lui. Speram sa nu ne retragem.

LC 2, 20m

Lungimea doi este mai scurta si dupa parerea lui Paciu este mai usoara. Nu pare deloc usoara. Alex isi gaseste mai greu prizele si nestiind linia traseului e destul de greu. Nu e bine sa ajungi intr-o zona spalata mai ales cind ai sub tine citiva metri si doar o asigurare. Se vede si in imaginea de sus. Se mentine creasta.care mai sus devine mai cazuta si cu pietricele.

Regruparea este mult mai aeriana si cu rucsacul in spate am ceva emotii. Treaba a fost ca am urcat mecanic si cit s-a putut de repede. La munte nu stii cu evolueaza vremea.
Sincer, cu rucsac in spate si prima data pe aici nu mi place lungimea.

Urmeaza o pauza pentru tutun. Alex chiar daca nu are coechipier cu astfel de obiceiuri nu uita sa inhaleze doza de tutun necesara fiecarei lungimi.
Lungimea 3 are tot vreo 20m. Din descrieri lungimea este tot usoara...grad 4. Ne-am convins ca nu e adevarat. Se urmeaza creasta, ingusta, aeriana, cu ceva pietricele si pitonata slabut. Fisuri pt frienduri nu gasim, si nici colturi. Regruparea este la fel de ingusta, dar ne-am obisnuit. Sintem intr-un traseu de alpinism nu intr-o poteca nemarcata.

Muchia Caprioarei parcursa cu o zi inainte

Lungimea 4

Zarim regrupari din Caprioara sau din Lupul cel Rau. Alex e tentat de Lup. Am o schita la mine dar sigur ramine pentru alta ocazie. Continuam fara sa ne grabim prea tare.
Adica, regruparile le respectam si le cinstim cu pauze lungi.
In unele regrupari sint nevoit sa incalec creasta ca sa pot sta mai comod, in fund.

Lingimea 4 se anunta a fi una tare dupa spusele lui Paciu sau din descrieri. Din regrupare se urca cam 1m dupa care se traverseaza la dreapta muchia spalata. Pe fata opusa se asigura la un piton si se face un mic pendul(eu asa am facut) si am prins o serie de fisuri adinci si mari si trepte de stinca si iarba. Intilnim alte pitoane, urcam drept in sus si iesim iar in creasta unde regrupam intr-un loc destul de comod pt 2 persoane.
Mie mi-a placut lungimea, dar a fost mai greu la trecerea peste creasta. Deh, rucsacul imi strica echilibrul si a trebuit sa fac niste pasi mici la aderenta. Oricum, o lungime parfum fata de primele.

Regruparea 4 dupa lungimea "tehnica"(dupa unii)

Se pare ca am terminat dificultatile majore ale traseului. Mai avem o lungime pe o brina si apoi putem iesi prin Caprioara(ultima lungime). Conform schitei este o lungime mai scurta si inierbata. E vorba de o creasta cazuta si inierbata, foarte lejera, cu un arbust la care Alex asigura. Eu gasesc si pitonul, dar e prea tirziu sa mai punem vreo bucla. Terenul e usor. Pe stinga e Caprioara cu lungimea 5, cea tehnica dar care nu se vede fiind pe fata opusa. Acum vad citeva pitoane, se pare ca e o linie a lui Enache. Oricum intre Iepuras si Caprioara e un horn inierbat si lejer.

regruparea 5 pe o brina

 Sosim la o brina unde asiguram la 2 cuie existente. Este chiar cea mai confortabila regrupare. Dimineata vorbisem la telefon cu Ciprian Teodorescu si-mi recomandase sa incercam hornul din Iepuras fiind cu suficiente cuie.

Hornul final(stinga) si fisura dificila(dreapta)

La ora 18 ii dam startul pe hornul final. Avem un piton cu inel exact la baza lui. Cred ca acest inel serveste la rapelul pentru alpinistii ce vor sa faca fisura de deasupra unui pom mare.
Revenind la horn: Alex monteaza un friend in peretele sting, urca apoi greu pina la alte 2 pitoane(unul e subtire, indoit si se misca) si e nevoit sa faca dreapta. Hornul e spintecat la jumate de o lama verticala cu roca friabila si  cu proeminente taioase. Asadar ducem o lupta pentru a trece pe peretele drept unde aflam alt piton. Depasirea pasajului trimite corpul in afara stincii, pasul fiind usor surplombat. Efectuind o miscare acrobatica cu picioarele in peretele sting si atenti sa nu dislocam vreo piatra ce ar putea sustine cumva o alta stinca, asiguram la alt cui din stinga. Treptat dificultatile scad si iesim (pe hornul din stinga!) in traseul Muchia Caprioarei. Alex nestiind locurile si fiind mai mult oprit de frecarea corzii regrupeaza la un colt. Sintem la jumatea corzii de 50m si cred ca ne-ar ajunge sa finalizam traseul insa coarda se poate bloca cu usurinta.

Plec si eu pe horn. Trecerea prin hornul ingust este si mai dificila cu rucsacul in spate. Nu am motive sa ma blochez pe ultima lungime. Am urcat pina aici cu rucsacul, voi fenta si hornul asta. Nu esti om daca nu treci cu teama pe sub bolovanii ce stau sa zboare. Sosesc in regruparea ad-hoc cu hanoracul cam sifonat si zgiriat si hotarim sa plec eu cap pe ultimii metri. Las rucsacul lui Alex si ma avint spre topul aflat in padure.

Alex iesind din traseu

Regrupez la un copac si trebuie sa trag vreo 35m de coarda. Nu-i nimic, asa se fac muschi! :)

Moldoveanul si valahul :)

Se apropie ora 8 seara, stringem echipamentul si-l sunam pe Paciu. Iese din cort, fluturam diverse obiecte dar nu reuseste sa ne vada. Doar noi pe el...La proxima ocazie luam un binoclu pentru cei care ramin la odihna la cort! Coborirea o efectuam destul de repede inspre Fata Inalta. Urmeaza o cina indestulatoare si o noapte placuta in cort.

Somnorosii

 27 mai 2011, vineri

Creasta Generalului

Destul de tirziu reusim sa plecam si noi spre Cheile Risnoavei. Azi ridicam tabara si vom pleca catre casa. Dar mai e timp sa facem Creasta Generalului.

Vom urca in echipa de 3, cu Paciu cap de coarda.
Creasta Generalului sau Santinela Cheilor (sau Traseul nr 5) este un traseu celebru din zona, grad 3B cu 10 lungimi. De obicei se fac primele 3 lungimi, acestea find si cele mai pitonate. Pe urmatoarele panta scade insa roca e mai friabila.

Nu ne-am propus sa-l facem pe tot fiindca la mersul nostru ne-ar lua prea multe ore si nu doar 3 ceasuri care-i timpul recomandat pentru 2 membri antrenati.

regrupare 1 din Creasta Generalului

Paciu urca asadar primul si plaseaza suficiente bucle. Comunicarea cu el este slaba datorita riului care curge pe la baza. Sint nevoit sa ies in drum la acoperis si sa vad miscarile capului. Finalmente regrupeaza si se pregateste si Alex care urca cu inca o coarda(pentru mine). Coarda cu care voi fi legat are 41m si e posibil sa nu se ajunga. Nu ar fi bine...si posibil sa fie necesara o regrupare intermediara si eu sa plec concomitent cu secundul. Ca o masura de precautie leg capatul corzii de primul piton de jos si ies in sosea sa vad miscarile coechipierilor.

Coarda se ajunge, dar intinsa la maxim. Pentru a face nodul pe ham trebuie sa urc aproape 2m fata de plecare. Am in spate rucsacul speologic al lui Paciu, destul de incomod. Noroc ca nu avem mult de catarat iar terenul nu e dificil. Adun repede buclele si ma vad sosind in regrupare, la soare. Pitoanele sint incercuite cu rosu, insa sint si citeva pete rosii si fara pitoane! De asta imi era teama in general sa intru in acest traseu. In urma mea vin alti doi baieti in traseu.

Regruparea e pe o brina larga, prevazuta cu cablul de via-ferrata. Se sta foarte comod. Mie mi-a pierit cheful sa urc in 3, mai ales ca intre noi comunicarea e slaba. Paciu a obosit la filat 90m asa ca nu mai doreste sa fie cap. Analizind ca noi pierdem mult timp in echipa de 3 renuntam la continuarea crestei. Vad ca lungimea urmatoare este usoara, poate doar cu un pas de 5 care nu cred ca e prea tare avind in vedere ca vinatorii de munte urca la bocanci pe aici. Ne retragem din soarele ucigator pe cablul din dreapta pe sub Traseul Jgheabului(Cezar Manea 4B) si inca unul nou batut(Crida VI+). Punem zelbul pe cablu si coborim spre baza peretilor. Trecem pe la o grota imensa si pe la indicatorul de via-ferrata.

Apoi luam bagajele si mergem la Bolovanul Prostului, Paciu si Alex sa mai faca miscare acolo iar eu sa plec spre Poiana Secuilor.

Poiana Secuilor invadata de papadii

Drumul forestier spre Secui a fost pietruit. Totusi mai exista si noroi fiindca exploatare nu s-a terminat. Constat ca se taie chiar de linga Cabana Secuilor. Ar fi fost mai usor ca bustenii sa fie furati pe drumul spre Trei brazi-Predeal. Dar e mult mai usor de trecut camioanele prin Risnov....

vaile nordice ale Bucegilor

Este soare si prea cald. Nu-mi place...si au aparut multe gratare si masini, si ATV-uri si enduristi, si praf si poluare. Asa e turismul motorizat.

si filmul din Iepuras:

Catarare in Muchia Cheii/Postavar cu Yael&Amit,23mai2011

Perioada: 23 mai 2011, luni
Echipa: Yael Katzman, Amit Kano, Hiker
Obiectiv: exersarea tehnicii de rapel si catarare libera
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/CatarareInMuchiaCheiiPostavarCuYaelAmit23mai2011#

Cu o saptamina in urma, Noam de la Vila Vitalis(Predeal) m-a anuntat ca va avea niste prieteni doritori de ceva catarare. Ok, am zis, ii pot incalzi putin prin Postavaru.
Luni, 23 mai 2011, plec cu noaptea-n cap din Ploiesti, cu trenul alpinistilor, la 4:15. Vremea din valea Prahovei este senina si buna de colindat si eu nu mai urcasem pe munti de 10 zile. Intre timp, cu citeva zile in urma mai luasem o doza de aer curat din Valea Doftanei si iesirea asta era importanta. Eram putin stresat si nu cunosteam exact nivelul de pregatire al coechipierilor mei.
6:30 Predeal. Pina la Vila Vitalis, cale de 3 km merg inapoi spre Azuga pe DN1.
Facem cunostinta si sint incintat sa lucrez cu o pereche tinara(Yael si Amit). Sortam echipamentul si apoi sunam la un taxi. Dezamagitor pentru toti, o cursa costa mult, 60 ron pt nici 25km. Alternativa e o poteca de 3 ore via Trei Brazi.
Optam pentru un taxi.

transhumanta

La ora 9 sosim in Cheile Risnoavei unde intilnim o turma mare. Cibanii merg linistit cu oile spre Babarunca. He-he! Ciobanii si-ar dori si ei niste poze insa le explic ca trebeuie sa-si puna ceva internet pe la stina. Admiram putin peretii si mergem la Bolovanul Prostului ca sa facem o incalzire. Oricum, la soare e foarte cald.

Imi iau repede coarda si niste bucle cu anouri si fug deasupra stincii. Amit dorea un traseu taricel si ca atare am hotarit sa fac un rapel pe centrul peretelui. Faleza are trasee cuprinse intre gradul 3(Scoala) si 6-8(Stamate, Sandero, Logan, etc). Dupa citeva tentative ale lui Amit hotarim sa punem coarda pe un traseu mai usurel, in stinga celui de Scoala. Urcam fiecare si apoi Yael si Amit vor ceva mai lung. Ok, le propun sa mergem la peretii din Itwig.

din Poiana Inului

Stiu ca in 3 va fi foarte greu de parcurs un traseu asa de lung(5-6 lungimi), dar pina la urma putem renunta dupa 2-3 lungimi. De acolo poti vedea mai bine muntii Bucegi, Baiului, Neamtului.

Peretele Animalelor

E vara si cald si bagajul trebuie bine cumpenit pe umeri, mai ales in perete. Nu-i prea bine ca eu, cap de coarda, va trebui sa catar cu rucsac maricel. Acum cautam umbra si ne grabim spre culoarul padurii. In Poiana Inului gasim niste izvorase si mai alimentam.

urcam spre baza peretilor

Urcam incet. Baietii duc bagajele. Dupa 1 ora de gifiiala sosim la baza traseului propus de mine: Muchia Panselutei. Lasam la baza traseului ceva mincare si alte piese nefolositoare. Ma leg in coarda si plec in sus.
Urc la bocanci si cu rucsacul meu(peste 5kg cred), e o lungime usoara dar coarda trebuie atent asigurata. Ultima data, in aprilie, am avut mari probleme la trasul corzii.

Yael spre regruparea 1

Sosit in regrupare, ma zelbuiesc si o chem pe Yael. Ea trage si semicoarda si trebuie sa o treaca prin carabiniere. Din pacate nu pot filma sau face poze mai multe. Trebuie sa ma concentrez la filat vreo 80m de coarda. In scurt timp soseste si Amit cu rucsacul. Urca foarte repede, parca alearga pe stinca.

vedere din R2 spre R1

E foarte cald...dar cred ca-i mai bine decit sa ploua. Imi pun papucii si continui pe LC2. E o lungime mai grea si iarba te poate incurca rau. Luna trecuta am incurcat traseul si am intrat pe o brina falsa. Acum nu gresesc insa iarba imi pune probleme si trebuie sa fixez un friend intr-o fisura inaintea iesirii in regruparea 2.

Yael aproape de R2

Papucii incep sa ma stringa si ii dau jos. Cu atentie sosesc si coechipierii mei. Mi-as dori sa renuntam aici fiindca o retragere de mai sus e mai grea.

in R2, mai strimta si expusa

Stam putin si apoi pregatim retragerea. Privesc spre lungimea 3 si nu mi-as dori sa urc cu bagajul asta pe pasaj. Stinca e curata dar avem prea mult bagaj iar ora e tirzie si ne miscam greu.

lungimea 3

Innod corzile si il las pe Amit sa le arunce in jos pe linia traseului urcat. Rapelul de 30-35m decurge usor.
Apoi din prima regrupare mai aruncam odata corzile spre hornul ce ne desparte de traseul Exodus.
Amit coboara primul si il ghidez prin citiva arbusti mai intepatori dar pe linia cea mai scurta.
Yael si Amit sint bucurosi de realizare. In Israel nu au trasee amenajate pe mai multe lungimi.

pregatim ultimul rapel

verdele verii

De la baza traseului recuperam resturile lasate la umbra si ii dam in jos spre Poiana Inului. Intre timp fac rost de un numar de telefon al unei companii de taxi din Risnov(1,70 ron/km fata de 3 ron/km din Predeal) si coborim spre Chei. Semnalul e slab si chiar lipseste in zona Cheilor Risnoavei incit sintem nevoiti sa mergem spre Cabana Cheia. Catre ora 19:30 soseste si un taxiu care ne conduce pina la Vila Vitalis.
20:00 in cabana ii ajut pe Yael si Amit la proiectarea unui traseu de citeva zile in Bucegi apoi plec spre gara Predeal, istovit dupa o zi de munca destul de grea.

Traversarea Bucegilor 11-13mai2011

Obiectiv: traversarea muntilor Bucegi spre Bran
Perioada: 11-13 mai 2011
Coechipieri: Eran Gilboa, Noam Avnon
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/TraversareBucegiBusteniOmuBranCuNoamAvnonEranGilboa1113mai2011#
Filmulet: http://www.youtube.com/watch?v=7POBfU_7dqA


Ziua 1, miercuri, 11 mai 2011
Noam si Eran doreau sa mergem cu telecabina la Babele si de acolo spre Cruce(daca era timp bun), Pestera si apoi Omu. Insa eu doream sa urc pe jos. Cum nu i-am putut convinge sa urce cu mine pe sub telecabina am plecat singur urmind ca la Cabana Babele sa ne unim fortele.
Am plecat de acasa din Ploiesti pe la 3:30 dimineata intrucit la 4:10 era trenul alpinistilor ploiesteni. Simteam cum zbor spre gara-aveam bagajul mult mai usor, fara coarda, hamuri, fiare de catarat ori cort. Aveam 2 perechi de coltari(una si pt Eran) si 1 piolet.
6:00 Busteni, vreme senina cu adiere de vint. Ma indrept spre Valea Jepilor si trag tare pe poteca destul de uda. Cu citeva zile in urma(duminica) chiar ninsese bine la Predeal(si nu numai!). Acum se cunostea ca primavara a sosit(in padure :) ).

Claia Mare-Seaca Claii-Claita-Valea Jepilor

Fac 30 min pina la intrarea in poteca de sub Valea Mortii. Imi amintesc ca ultima data am coborit cu Sica in august 2006. E ceva timp si sint curios cit de refacuta e poteca.

Marcaje dese

Las in dreapta drumul forestier spre ref Salvamont. Continui in urcus. Vintul bate in rafale si ma intreb cum e pe sub si daca va circula telecabina. Baietii ar trebui sa ajunga in Busteni la 9 dimineata si sa urce cu prima cursa. Depasesc si un cablu (instalat pt vreo tiroliana?) in firul vaii. Acum urc pe versantul Caraimanului. Iarba inca nu a inverzit insa pomii incep sa-si deschida mugurii. Din cauza vintului sint fortat sa merg cu fesul si hanoracul.

Prima zapada o intilnesc in firul Claitei.

Sint atent la ursi si zaresc o capra destul de aproape de mine. Nu se sperie. Ma vede si paste linistita. Drumul e destul de abrupt si obositor. Dar eu vreau sa fortez si sa ajung inaintea primei telecabine care sper sa circule macar intre rafale. Unde imi indrept ochii vad numai gunoaie, pet-uri si alte ambalaje.

Cascada Caraiman

Ma apropii de cascada Caraiman. Poteca spre Portita este slab conturata acum, se vede mai clar putin mai de sus. Pe zapada vad numeroase urme de urs. Am fluierul de git insa nu mi-as dori sa am o intilnire.

Ursache filmat si pozat de Eran si Noam

 (Paranteza: Noam si Eran au trecut pe linga 2 puieti de urs, erau linistiti si se cam jucau pe sub cascada).

Cabana Caraiman

Poteca face un traverseu insa acum pe zapada este mai usor mersul direct pe vilcelul inzapezit. De sus coboara 3 tineri care-mi spun ca pe platou e zapada mare si ca e greu. Erau probabil straini pentru ca abia legau citeva cuvinte in romana.  Cablurile de pe parcurs sint in stare buna.

Pilonul din buza prapastiei

E ora 9 si sint atent sa vad telecabina. Sper sa fie si baietii mei acolo.

Cabana Caraiman

9:30 Cabana Caraiman. Sint intimpinat de o catelusa si inca un ciine si multe-multe urme de urs.

Nu poposesc aici decit 2 minute pentru poze. Urc spre Babele pe urmele mai vechi.

Spre Babele

Sint incordat si cu ochii dupa telecabina. Vintul e tot mai puternic si vremea se strica tot mai rau. Merg la statia telecabinei de unde prin semne intreb daca va circula astazi. Telecabinistul imi face un semn de balans. Deci e de asteptat.

Statia de teleferic si o noua constructie

Imi sun prietenii si le spun ca azi nu va porni instalatia. Ei inca nu plecasera de la Vila Vitalis(Predeal) si pentru a urca pe jos era tirziu. Stau pe holul cabanei si astept telefoanele lor cu noutatile.
Pe la 11 sosesc si ei la telecabina.insa rapunsul e negativ. Singura varianta scurta e pe sub cabina. Vorbesc prin telefon cu Petrut(salvamontist de la Baba Mare) care e jos la Busteni si il rog sa-i indrume pe baieti pe marcajul corect. Intr timp, ma plictisesc de stat la babele si pornesc iar la Cab Caraiman.
Zaresc la 100m sud de cabana 2 ursuleti care isi gasesc drum spre vale. Of, tocmai spre poteca baietilor. Sper sa nu se sperie. Astept afara infrigurat sosirea celor doi baieti.

Ctelusa de la Caraiman care avea si pui

Din cind in cind ma suna pentru a ma anunta ca sint pe drum. Ninge si bate vintul. Zaresc ursii in vale, pe la cascada si pe poteca. Nu e bine deloc.

Eran(stinga) si Noam(dreapta)

 15:50 sosesc Noam si Eran si mergem in cabana sa vorbim putin despre urmatoarea etapa.

Noam si Eran studiind harta

Ceaiul e foarte scump(5 ron/cana). Sintem singurii, doar cu cabanierii(probabil sot si sotie). Vom merge la Babele pt a vizita Sfinxul. Cum vizibilitatea era scazuta, planul de a trece si pe la Cruce cade.

Sfinxul

Vizitam Sfinxul timp in care vintul e tot mai tare iar baietii isi pun mastile pe fata. Ne intimpina Ginel si ne invita la un ceai insa noi sintem grabiti sa ajungem pe lumina la Pestera Ialomitei.

ii arat traseul si lui Eran

Poposim si la Cabana Babele unde ceaiul costa 3 ron. Nu e timp sa mergem la Omu, vremea fiind neprielnica.

cei 3 participanti la un ceai(sau mai multe): Eran, Hiker, Noam

Ceata se mai ridica cite putin si prindem curaj sa coborim la Pestera.

Pe Piciorul Babelor

 Afara inca ninge marunt, semn  ca mai jos va fi ploaie. Saptamina trecuta pe aici erau doar pilcuri de zapada.
Incerc sa gasesc Avenul insa cred ca este acoperit de zapada. Trecem in zona ploii si a burnitei.

Pe ploaie

Apoi ne indreptam spre Schitul Pestera. Din pacate sosim la ora 20 la pestera Ialomitei si nu mai poate fi vizitata, chiar daca ne cunoastem cu preotul si administratorul de acolo. Ne pofteste sa revenim a 2-a zi si ne indruma spre vilele manastirii pentru gazduire.

Hotelul manastirii

Dupa citeva discutii luam o camera cu 100 ron si mic dejun. Se pare ca miine, joi, se va minca de dulce. Sintem cazati intr-o camera cu 2 paturi dar foarte mica pt bagajele noastre.

Baietii incep sa scoata mobilierul pe hol si sa uneasca paturile. Treaba asta imi displace dar nu-i pot intrerupe. Stiu ca se vor supara calugarii. Apa calda de la dus tine doar vreo 2 minute iar caloriferele nu incalzesc camera.

Calugarii se alarmeaza, verifica centrala, lemnele, isi suna superiorii si se hotarasc sa ne gazduiasca in alta vila, in camera arhiepiscopului Nifon. Cind ne mutam bagajele, un calugar imi cere sa-l ajut sa re-mobileze camera: "oare asa fac si in tara lor?" Ma simt rusinat....
Intre timp prepar afara la arzator niste paste. Baietilor le plac pt ca sint flaminzi. Aici avem conditii: spatiu, apa calda, caldura(24grade). Aranjam cu calugarul de la bucatarie sa mai cumparam niste orez fiindca tura s-a lungit la 3 zile.

Ziua 2, joi, 12 mai 2011
Anuntasem ca dorim sa luam micul dejun la ora 7, asa ca am fost prezenti in sala de mese. O batrina ne-a servit oua fierte, salam, sunca taraneasca, salata de vinete, margarina, piine multa, gem de prune, zahar, ceai cit cuprinde, ceapa verde. Eu fiind mai vegetarian am pasat salamul si sunca baietilor. Nefiind obisnuiti cu grasimile, Noam si Eran au lasat in farfurie delicioasa(pt unii) sunca!!!

Pe balconul vilei

Ploua, ca mai toata noaptea! Si noi trebuie sa plecam la drum! Pina facem bagajele se face aproape ora 9 si mergem sa vizitam pestera(pt telefon va rog sa intrati pe pagina cu poze).Tarif intrare: 10 ron, inim 4 persoane.

Noam si Eran

Admiram timp de o ora toate galeriile amenajate si luminate si revenim la bagajele din vila. La iesire ne intimpina o raza de soare. Cit de frumos poate fi in Cheile Pesterii!

in fata noului schit din gura Pesterii Ialomitei

Noam mai cere niste cani de ceai si mai stam putin pina se opreste ploaia. Intre timp se cazeaza la manastire mai multi turisti. Stam si discutam cu preotul schitului. Pentru el, aici e raiul! Sint impresionat de cit de mult se bucura de acest loc.
Plecam spre Valea Obirsiei pe la ora 10. Speram ca in 5 ore sa ajungem si noi la Omu. Reincepe ploaia dar noi mergem banuind ca mai sus va ninge.

Conditiile din Valea Obirsiei

Urcam incet, intram in ceata. Le spun baietilor ca am putea merge spre ref Batrina, sa dormim acolo iar miine sa coborim spre Moieciu.
Nu incape vorba  asa ca urcam sustinut spre Cascada Obirsiei.

Depasim cascada pe care nu o vedem. Doar o auzim!

Este tot mai urit, vintul se inaspreste, incepem sa cautam marcajele si sa facem urme in zapada proaspat cazuta.

Timp de o vreme reusesc sa mentin linia potecii insa fac prea mult dreapta crezind ca sintem pe sub Mecet. Panta creste si socotesc ca trebuie sa iesim orim in marcajul spre Doamnele, ori inspre Cerdac.

La un moment dat zapada devine tare si mi-as fi dorit sa am coltarii in picioare. Am nevoie de piolet asa ca cine are unealta, se foloseste de ea.

Intram in rafale puternice si stam putin pt a nu ne dezechilibra. Iesim pe o creasta care nu-mi pare cunoscuta. Pentru citeva secunde ceata dispare si recunosc in dreapta valea Sugarilor. Deci noi ne aflam in Creasta Coltilor Obirsiei de pe care e grea o continuare. Sintem destul de inghetati, manusile s-au cam udat, iar solutia inteleapta e sa coborim cam pe unde am urcat. Mai mult alergam pe vilcele, urlam(veti vedea in clip!)

Cascada Obirsiei

Sosim si la Cascada Obirsiei(16:30) insa baietii nu sint impresionati, poate si ca e cam acoperita de zapada si nu are debit. Le propun sa se gindeasca si la inoptarea intr-o stina, gen Piatra Arsa ori Sugarilor. Ne oprim sub un bolovan care ar putea fi un refugiu. Facem ceai si ne revenim. Pe vale, vremea s-a mai imbunatatit si mergem linistiti.

La intersectia dintre iarna si primavara

Eran e surprins si curios de conditiile unei stine. Ar dori sa fie cald, nu-l intereseaza daca e praf sau nu e dus. Ok, daca nu-i va place, vom merge in Babele.

Piciorul Babelor si Stina Sugarilor

Facem o scurtatura si iesim in Stina din Valea Sugarilor. Vom ramine aici, fiind mai liniste si mult mai comod decit intr-o cabana. Nu-mi place atmosfera dintr-o cabana intrucit nu poti fi liber. De ex, in Babele nu ai apa, nu poti gati la primus, pot apare diverse personaje pe care nu ti le doresti.

Cina cu mamaliguta si ceapa

Reusim sa aprindem focul si sa mincam mamaliga cu ceapa si cascaval. Urmeaza o noapte de odihna. Miine vom urca la Omu si cobori spre Busteni.
Ziua 3, vineri, 13 mai 2011
Alarma suna pe la 5:30 iar Eran reaprinde focul. Eu pun apa pentru ceai si aranjez micul dejun.

poza de grup la cabana noastra

8:00 parasim stina si urmam valea Sugarilor. Traseul cel mai lejer e pe partea dreapta(geografica) a vaii.

Uneori ne afundam pina la glezne

Cerul devine senin iar noi urcam cu spor. Dupa vreo 2 ore zarim si marcajele ce vin de la Babele.

Spinarea Costilelor-Valea Sugarilor

Baietii sint entuziasmati. Iesim in Saua Sugarilor si zarim si releul, Acele si Valea Cerbului.

releul

Virful Omu e inca in ceata, asa ca sintem nevoiti sa marsaluim spre el. Ne place sa credem ca urmele din zapada sint ale noastre, de saptamina trecuta...:))

pe drumul de iarna

Urcam pe drumul de iarna, pe care vara se poate merge cu bicicleta.

linga Mecet

Sosim linga Mecetul Turcesc, punct de reper important in Bucegi.

Ocolind Gavanele

Urcam spre Gavanele si trecem pe linga intersectia cu Pestera. Apoi ne inscriem sa ocolim si Bucura insa Eran accepta propunerea mea de a urca pe Vf Ocolit(Bucura, 2500m).

Bucura

E incintat de priveliste. Se face tot mai cald si ceata de pe Omu dispare.

cabana e inchisa! Ura!

12:30 Virful Omu.
Sintem bucurosi si uimiti ca e inchisa cabana. Speram sa fi dat faliment umflatul ala. e uimitor de cald. Facem poze si incercam sa stam putin in statia meteo. Sintem primiti cu greu. Imi e sila de atitudinea acestor oameni(cabanieri, meteorologi). Incarcam aparatura de la panoul solar(16V) al lui Noam. Mincam ultimele merinde, bem apa din bidonul nostru si la 2PM plecam.

Bucsoiul Mare si Balaurul

Gindeam sa coborim pe Morar si prin Saua Morarului. Se pare ca e risc de avalanse(spunea o femeie de la Meteo)...asta poate fi mereu. Cel mai bine se vede la fata locului starea zapezii nu de la distanta.
Deodata, Eran zice ceva de Bran, sa coborim intr-acolo. Ok, de ce nu, daca traseul de vara e de cca 5 ore, vom ajunge pina diseara. El avea avion a doua zi seara, dar era timp suficient. Problema principala era mincarea: mai aveam doar fulgi de cartofi si benzina putina.

Eran incintat de vremea buna

Incepem o coborire rapida. Zapada este foarte uda, dar nu mai conteaza.

Sus este Omu, si caldarea Gaura

Trecem prin Saua Hornurilor si le arat drumul spre Malaiesti.

Cornise

Conduc si fac urme. E tot mai cald iar bocancii tot mai uzi. Urcam aspru si rapid pe Scara.

caldura mare

Baietii se lasa la mineca scurta. Ma tot intreb de ce ramin asa in urma. Dar ei sint ocupati si sa se bronzeze. Tai pantele pe dupa stilpi, e destul de sigur acum. Gindesc ca nu vom putea merge pe Tiganesti-Clincea deoarece cablurile sint astupate si nu stim exact linia.

zona Tiganesti

Sosim la bifurcatia Tiganesti-Ciubotea, si incercam sa studiem terenul dar nu stim continuarea, ora e tirzie  si hotarim sa coborim pe Ciubotea.

Culmea Tiganesti

 Cu parere de rau ca nu vom vedea noul refugiu din Tiganesti coborim spre Ciubotea.

 

Cornise spre Ciubotea

Urmam linia stilpilor desi.

Spre Ciubotea

Zapada e tot mai putina si uda. Apar mici piriiase. Coborirea pe zapada e mult mai usoara decit pe iarba si stinca. Timpul trece dar marcajul e foarte bun. 

Taiem pe un vilcel

Dupa ce coborim o creasta, marcajul ne orienteaza spre dreapta coborind intr-o caldare maricica.

Caldarea Ciubotea cu un vechi bordei si o grota

Vedem alte urme de urs ce vin dinspre un perete abrupt. Urmeaza alte coboriri abrupte si finalmente sosim la limita cu primavara.

Ce paradis

Raminem putin sa mincam si sa topim zapada pentru ceai. Pacat ca nu gasim apa si pierdem timp cu topitul.

ultimul prinz saracacios

 E o zona frumoasa, urmeaza sa intram in padure. Marcajul, triunghi galben, e bine aplicat pe copaci. Mai intram intr-o poiana apoi iar in padure.

la Salvamont

 Sosim la Salvamont Bran(Poarta) si apoi coborim pe drumul forestier ce ne scoate la vile si la o pirtie de schi cu teleschi.

Animale la casa Nenciu

 Sosim la asfalt si intram in vorba cu Nea Nenciu care are o casa cu camere de inchiriat. E destul de tirziu sa mai prindem un autobuz spre Brasov dar ii dam bine. Un taxiu din zona ne cere cam 80 ron pina la Predeal. Pe drum sintem luati de un nene care ne duce pina in Risnov cu gindul ca poate mai prindem un bus. In Bran trecuse de citeva minute, in Tohan la fel si asa ca am ajuns in Risnov gratis. Am gasit un taxi care pt 58 ron ne-a dus pina la masina parcata la telecabina din Busteni.

cina noastra de final al TransBucegilor

La ora 11 seara intram intr-un restaurant unde mincam cite o pizza apoi mergem la Predeal la Vila Vitalis.
Ziua 4, simbata, 14 mai 2011

Azi vizitam Pelesul(taxe mari dar noi oricum nu avem timp), manastirea Sinaia si Castelul Brincoveanu din Busteeni.
Fiind simbata peste tot e aglomeratie avind in vedere ca e o zi frumoasa..

Il lasam pe Eran la gara Sinaia si apoi revenim la Predeal.

Seara, la 20:45 am un tren personal spre Ploiesti.










Filmul aventurii noastre:





Filmul vazut de Noam: