Valea Ucisoara si Muchia Vistei Mari

Sfirsit de an 2015, trebuie sa fie ceva diferit, am citeva planuri dar trebuie sa ma limitez.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/ValeaUcisoaraMuchiaVisteiMariCaldVisteiRefIzvorulVistei2729dec2015
Film: https://youtu.be/3zX0caYSUoI
Simbata 26 dec 2015
plec la 10 seara spre Brasov(vreo 16 lei bilet dus regiotrans, rucsac greu(mincare pentru o saptamina), caldura mare, 2h30 si apoi inca 6 ore de stat cu golanii in gara CFR Brasov.
Alo, Ministerul Transportului, Politia, Jandarmeria, Ciolos, Iohanis....de unde ati adunat toti golanii in gara? Mentionez ca numarul derbedeilor au crescut, puradeii au crescut, au aparut altii, scandaluri...Politia TF a ajuns o cirpa de sters mocirla din gara.
Deci linga Pipiron timpul trece greu noaptea racoroasa iar peste vreo 3 zile va veni si gerul.
Duminica 27 dec 2015
~6:20 sageata albastra racoroasa, urc tremurind de frig si nu de emotie si ma strecor printre pescari.
Plafonul coborit mentine frigul in Tara Fagarasului si 20 minute de asteptare ingara Fagaras.
~8:30 Ucea...sint cu ochii pe microbuz prin ceata groasa si frigul patrunzator. Ura!

La intrarea  in Victoria, soarele ne mingiie. Ceata ramine pe valea Oltului, sus e senin si caldut.
Urmez incet drumul catre Parcul fotovoltaic iar de aici spre Valea Ucea Mare. Defrisarile vazute m-au inspaimintat.

Muchiile nordice au fost terenul de exploatare al drujbistilor, plingem acum dar degeaba.
V-am cerut multi ani sa facem schimbarea. Sintem jalnici si vom suferi, noi si urmasii. Las ultimele case si fac stinga pe un drum lat. Observ ca bariera de pe traseul Taritei este inchisa, ceea ce este bine.

Dupa o borna silvica amintita in cartea Pe Custuri fagarasene, trec de ultima casa ce este locuita apoi intru in salbaticie. Sint urme ale unor exploatari vechi, o  pereche de bocanci cu muschi.

650m v ucei mari ramificatie cu ucisoara

Ehe, zona Ucei Mari este linistita si te imbie la un popas peste noapte la un foc dar nu e timp, trebuie sa profit de vremea insorita.

De aici in sus pe forestierul ce incinge muchia Gardomanului apar gramezi de porumb pentru capre si mistreti insa nu inteleg care este rostul aruncarii pe mijlocul drumului. Trec pe partea estica si apar derisarile si o casa veche ce a servit la un baraj.

Sintem pe Valea Ucisoara. si  se zaresc defrisari de prin culmea vistei mari.

Eh, asa este peste tot unde au intrat utilajele. Turisti nu prea au intrat in zona deci aici sint doar gunoaiele muncitorilor forestieri.

Butoaie, anvelope, bidoane, ulei, o casca
Urc pe un drum de tractor ce trece mereu apa de pe un mal pe altul si atunci imi vine greu traversarea in adidasi. Copaci doboriti de furtuni blocheaza mersul rapid iar acolo unde sint cazuti in apa pasajele devin dificil de trecut riscind sa fac o baie rece. Incalt bocancii de plastic si trec prin ape adinci dar miracolul divin ma mentine uscat.

Ajung la capatul drumului de taf si urc pe o poteca partial cu zapada in care se mai vad urme de urs si alte copite.

Versantul estic al Girdomanului este mincat de cei cu afaceri ilegale cu cherestea. La fel si versantul Vistei Mari unde drumuri de tractor intra adinc in munte pentru a distruge Terra.
Dezastru, dar nu trebuie sa pling acum. De cite ori am zis aiurea sa schimbam ceva, sa taiem raul din radacina?

Patrund adinc pe firul vaii Ucisoara, mai salbatic si interesant intrind in padurea de conifere pe o poteca usor conturata pe malul drept tehnic.
 Atunci cind mai vad cite un pet imi tresara inima. Au mai fost oameni aici, nu e chiar salbatica zona.
Riul scade in debit iar eu ma apropi de zona subalpina si nicio urma de stine sau adapost.  Este aproape ora 4 dupa amiaza si trebuie sa ma opresc sa improvizez adapostul si eventual un foc. Este senin si nu am nevoie decit de un conifer cu crengi. Focul nu reusesc sa il mentin si se stinge repede asa ca ma culc cu frontala pornita. abia catre dimineata apare luna in descrestere!

Luni 28 decembrie 2015
maninc repede un iaurt cu cereale, string si plec vizind o cascada si trecerea pragului glaciar. urc pe zapada veche si nu prea inghetata. am pioletul si batul de schi. Calc uneori pe niste urme de animale incercind sa prind o cale buna de acces la urmatoarea caldare. In partea vestica se inalta semet primele virfuri ale Girdomanului. Acum sint pe fata muchiei Vistea, urc sustinut o bucata pina ce trec de o cascada inspumata ce nu prea e vizibila decit de jos. Jnepenii nu sint prezenti, probabil o caracteristica a zonei asa ca in golul alpin avansez repejor pina sub Scocul Haitasel, corespondentul Scocului Mioarelor.

In scurt timp ajung la o stina in care se gasesc multe alimente si o piine expirata in noiembrie. Aici nu sint soricei intrucit cascavalul si pita nu sint roase.

Imi pun coltarii si dupa o meandra prind un scoc ce conduce la sud de vf Fintinii.

Creasta principala este fotogenica, ce mai, tot ce ma inconjoara merita fotografiat!

Vilcelul cu expozitie vestica si mai umbrit prezinta o zapada buna de urcat in partea de jos. Partea sudica a culoarului are zapada mai inghetata si inaintez repede cu cele 25kg in spate iar de la jumate trec peste o gituitura si intru pe fete cu iarba infigind bine ciocul pioletului.

Cistig inaltime si ma apropii de caprele negre. Nu este loc de vreo emotie. peisajul se memoreaza cu aparatul foto si continui spre sud catre Spintecatura cu abia se vede. Teoretic nu ar trebui sa am dificultati insa cit inseamna gradul 1 la andrei Beleaua?

Constat ca zona este domoala dar apar si niste lame de cutit ce se calaresc ori ocolesc pe drepta.

Trag mereu cu coada ochiului la custurile vecine. Inima mi se face micuta stiind ca voi avea de coborit abrupta Spintecatura. Am vreo 3 pitoane insa sper sa ma descurc cu ce imi da natura. Citeva portiuni stincoase si inguste ma fac atent. Sint deasupra unor prapastii iar cornisele pot fi inselatoare. Imi doresc sa ajung pe vf Spintecaturii chiar la apus de soare. Este senin insa citiva nori mai ciudati au defilat la ora prinzului, semn ca miine va sosi si vremea urita.
O ultima creasta inzapezita ce nu prea merge fentata si ajung deasupra Spintecaturii si fata in fata cu cel mai dificil peretele nordic de pe o custura.

Gardomanul la ceas de seara

Nu vreau sa il catar acum. Asa ca imi pun hamul si cu o mina scot un baton. Trebuie concentrare si noroc, sa gasesc pitoane sau colturi de stinca. Ultima varianta se valideaza si agat coarda de 2 ori la colturi.
Rapelurile decurg cu ceva emotii insa terenul este inghetat. Ajuns jos impachetez semicoarda si cobor cu spatele la 2 pioleti. Sint pe un culoar intact si emotiile sint prezente mai ales ca s-a intunecat. Parca la lumina lanternei este mai bine. Dupa prima parte a scocului decid sa ma opresc linga im bolovan mare. Este senin si ora 6 seara. Cred ca va fi o noapte lunga dar este mai bine aici in sacul de bivuac decit sa cobor vreo 3 ore pina la refugiul Izvorul Vistei. Si daca nu sint urme pe firul vaii?

Gata, topesc zapada intrucit nu am mai avut apa demult si fac 1 litru de supa si piure. E mult mai bine insa dupa ora 9 seara ma trezesc ca cerul s-a acoperit. sigur va ninge peste noapte.
Marti 29 decembrie 2015
~ ora 7 aud zgomote si cred ca e o avalansa. Ridic capul si vad 2 alpinisti care se bucura cind ma vad. Sint incintati ca am facut ceva urme. Imi povestesc ca au facut muchia pe intuneric si au mers asa toata noaptea.  Crestele si stincile sint tapetate, totul este extrem.

Ei incep coborirea prin ceata urmind sa vin si eu dupa impachetarea bagajelor. Parazapezile sint inghetate iar fermoarul nu poate fi utilizat. Urmele alpinistilor duc la dreapta insa eu prefer sa urmez culoarul ce pare mai bolovanos. Cobor o saritoare pe care s-a format ceva gheata si apoi tot mai usor ajung in Caldarea Vistei Mari.

culoarul ce vine din Spintecatura

Alpinistii sint pe niste fete mai expuse si merg incet dar vor cobori. Merg incet la vale spre padure. Cind ajung la urme, totul este usor. Coltarii ma ajuta nespus de bine.

Cerul incepe sa se lumineze ceea ce este extraordinar. Acum caut semnal telefonic si internet pt a comunica prietenului Adi ca sint in drum spre padure. Aflu ca este in ascensiune spre adapostul nostru, ura!
Ajuns la refugiu, intilnesc 3 baieti din Drobeta. Au urcat Moldoveanu iar acum sint la finalul turei. Au luat decizia sa sune salvamontul intrucit cineva si-a lasat bagajul in refugiu si nu a revenit nici dupa 15 ore.
Imi las bagajul si merg la vale sa-mi intimpin prietenul pe care nu l-am vazut de 5 ani!
Ce tura frumoasa! Si va continua cu o tura pe Moldoveanu de anul nou!
Uite filmul

Piatra Craiului 20-22 dec 2015

de la Zmeu la Miel....si cum sa iti cunosti limitele si virful nasului.
Pe la inceputul lunii decembrie, Ionatan ma intreaba daca mai ies pe munte ca ar vrea in Crai...Mai, e iarna, e zapada, merge doar vara pe acolo. Mai gindeste-te Dane...Si ii zic ca daca chiar isi doreste, il rezolv dar nu va fi usor. Poate Iona chiar e vreun zmeu incepator fara frica, imi zic.
Si in ultima saptamina se hotaraste si Beni sa vina asa ca impart "cadourile" temporare, imprumut bocanci, coltari, pioleti, bete, saci, rucsaci.
Hai sa mergem!
Filmul nostru: https://youtu.be/HtRQ52n7Tr8
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/PiatraCraiuluiCuIonaSiBeni2022Dec2015
Duminica, 20 dec 2015
Dimineata calduta, uscata, se anunta vreo 3 zile caldute, pozitive, plecam dimineata la 4:40 cu trenul alpinistilor care devine calduros si ajungem cu intirziere de 40minute asa ca pierdem legatura cu Zarnesti!

CFR vai de oamenii tai si de calatori!
~10:15 sosim in Zarnesti, cer inorat, iar bagajele grele ne obliga sa mergem cu capetele in pamint. Continuam spre Gura Riului unde Beni a fost odata in tabara. Schimbam planul si renuntam la a urca prin vf Turnu in prima zi intrucit sigur ajungem noaptea si poate nu gasim cazare la refugiul Ascutit. Optam pt Creasta Sudica si refugiul Funduri.
Intram in Prapastiile Zarnestilor, destula liniste, este uscat si poposim la refugiul salvamont de sub perete pentru un sandvisch.

Timpul trece si sigur vom merge putin si noaptea in cautarea refugiului Funduri. In scurt timp parasim drumul principal in care bariera restrictioneaza accesul vehiculelor motorizate si intram in Cheile Pisicii. Baietii ramin impresionati. Zapada putina imi permite mersul in adidasi dar revenirea la drumul forestier spre Vladusca ma obliga sa imi pun ghetele de piele iar baietii parazapezile.
Ora tirzie la care am atins izvorul din Vladusca ma obliga sa schimbam planul !

Luam apa ne energizam si mergem spre refugiul Grind de la marginea padurii. Pina acum am mers sub plafonul de nori. Zona este defrisata de prin 2000 si imaginatia noastra cu padurile acoperind toate dealurile ne intristeaza.

Urcam usor la prag de seara si ne salutam cu doua persoane echipate ce par sa vina din creasta. Sint dezamagiti ca zapada este moale pe sus. Continuam si ma gasesc cu un grup al lui Ciprian Lolu ce au atins piscul Baciului utilizind doar betele de schi. Aflu ca nu prea par a fi urme pe crestele nordice-sudice.
Panta finala spre adapostul Grind este usor inzapezita. Ajungem in prag de seara si sintem multumiti ca nu am mers noaptea.

E prima zi si sintem obositi urcind vreo 900m diferenta de nivel de la Zarnesti!

Gatim mamaliguta si ne hidratam apoi repartizam sacii de dormit, urmind ca peste noapte sa ma trezesc ca baietiiau migrat pe parasolarul meu folosit drept izopren!
Luni 21 dec 2015
Ne trezim cam greu si probabil ca voi fi nevoit sa schimbam planul. Ma gindisem ca vom face Creasta Sudica cu bagaj usor urmind sa dormim iar aici!

Dimineata senina dar nu prea frig, zapada a inghetat putin si asta este bine pentru noi. Refugiul este bine aprovizionat, orez, supe, conserve, ceapa dar soba nu ar putea functiona.

Mincam si ne echipam si schimbam planul!
Vom urca cu tot bagajul in refugiul de sus unde vom dormi si ne vom plimba cu coltari pe una din creste.

Ii dam incet la deal pe urmele inaintasilor. Ne folosim si de pioletii din dotare pentru a invata tehnicile de inaintare plus mersul cu bocancii de plastic.

Intram in paradisul caprelor negre si le privim cu atentie cum pasc la soare! Ce viata au pe vremea asta, aer curat, priveliste, fara atacatori...

Avansam cam greu dar dupa vreo 3 ore ajungem in creasta si poposim pe Piscul Baciului 2238m.

Este vint si peisajul ne imbata!

Coborim spre refugiul Grind de linga Saua Grindului.

Adapostul este de nota 10, priciurile sint capitonate cu o mocheta peste care este o folie. Mincam repede si ne echipam cu coltarii pentru a face primii pasi. Mai avem vre0 50 minute pina cade noaptea si urcam putin pe vf Grind.

Asistam la un apus memorabil. Aparatul surprinde acest fenomen pentru a ne putea reaminti pe viitor.

Pe seara devin iar bucatar si topitor in dormitorul nostru, iar peste noapte se inteteste vintul.
Marti 22 decembrie 2015
Vintul ne cam retine in sacul de dormit. Vremea s-a stricat iar ceata acopera unele zone.

Norii se joaca cu vaile si crestele, parca totul este regizat. Azi vom cobori, intrucit iar am schimbat planul ! Adica ne-am fi dorit sa continuam Creasta Sudica si apoi spre gara, constienti ca va fi o zi luuunga dar mersul cu coltarii este dificil. Baietii sint inca incepatori asa ca cel mai bine coborim pe acelasi drum.

10:00 ne pregatim si o dam in jos, la coltari.

Zapada a inghetat iar rafalele de vint ne dau bataie de cap si facem echilibristica pina aproape de vf La Om.
Alegem sa coborim un vilcel pentru diversificare si sintem norocosi sa vedem 2 ciopoare de capre in stinga si dreapta.

Ne incalzim repede dar e mai bine asa decit sa tremuram. Vintul rece ne racoreste, ne energizam si plecam spre izvorul Vladusca.

Vremea se imbunatateste, e mult mai bine la nivelul padurii.

Facem niste instantanee si plecam catre Cheile Pisicii cu glumele de rigoare.
Mergem repejor, tinta noastra este trenul pentru ca nu vrem sa stam linga Pipiron in gara Brasov. Incet ziua e pe sfirsite, la Botorog ajungem pe intuneric si la gara zarnesti pe la 6 seara. Sintem stropiti pe pantaloni dar bucurosi si cu experiente noi si alte planuri!
Si filmul nostru:
Cost transport:
Ploiesti-Brasov-Ploiesti= 29 ron
Brasov-Zarnesti-Brasov= 9 ron

Tragedia de la 28 septembrie 2015

S-au vehiculat multe, s-au facut filme si declaratii ale salvamontului dar eu stiu cum a fost realitatea. E foarte greu sa povestesc, se fac aproape 2 luni. 
Era luni 28 septembrie 2015, zi ploioasa. Nu am avut sofer pt ca Oana(prietena lui Noam) era ocupata. Aflasem in dimineata respectiva de luni cu 30 min inainte sa plecam(ora 6:30) ca nu poate veni. Ploua insa noi ne doream asta adica sa avem apa mai multa in canion. Am plecat cu 2 fete si 1 baiat toti soldati(baiatul era pilot pe avion militar).

Bun, ajunsi cu masina pe transfagarasan am trecut peste valea noastra.

ACUM Valea lui Stan ERA NEOBISNUITA. 
Curgea apa destula si eram incintati. Traseu dificil acum si chiar ii spusesem lui Noam ca era bine sa folosim jeepul. Raminem in noroi dar impingem microbuzul si depasim zona.

Am plecat spre punctul unde se intra in traseu si ne-am echipat toti cu neoprene si hamuri, veste, casti, etc. Eu urmam sa merg cu masina la sosea si sa ii intimpin din directia opusa. Ploua marunt si era 12 ziua, inca in timpul obisnuit. Mincam putin fiindca avem lada frigorifica si tot ce trebuie.
A plecat grabit si cu teama ca eu si masina vom ramine in noroi. Tinerii m-au rugat sa nu ma impotmolesc, Nu au luat nimic cu eu, apa, ceai, sandvisuri sau lanterne, telefon. Oricum nu era semnal acolo. Urma sa ma gasesc cu ei in vreo 2 ore la un pod sau chiar mai sus unde noam dorea sa il ajut. Acum era prima data cind lucra singur. Am fost vara asta de vreo 10 ori plus anul trecut de 7-8 pe vale.

Eu mi-am dat seama ca apa e f puternica dar am avansat totusi pina unde am considerat ca imi ating limitele. Am dedus ca Noam se va retrage asa ca am plecat cu masina prin noroi in punctul de unde ii lasasem linga Cantonul Calugarita.

Am mers pe traseul lor pina la o cascada pe care nu o puteam trece fara coarda lunga iar intoarcerea era extrema. Asa ca am considerat ca NOAM e capos si a fortat limitele si ca va continua canionul sa il coboare si am alergat in partea finala cea de jos. Am condus iar prin noroi. Trecusera cele 2 ore. Mi-am fortat norocul si am ajuns la punctul unde stabilisem intilnirea dar mai sus chiar era imposibil.

Am vazut ca nu e nimeni si am zis ca poate Noam a facut vreo manevra gresita cu coarda si a pierdut-o sau chiar s-au retras pe acelasi drum. Am sunat un prieten de la salvamont pe la ora 6 seara cind am avut semnal. ploua mocaneste. Urma sa mai fac o urcare cu masina la punctul de start. Era intuneric, intr-o zona cu ursi, am urcat pina unde ar fi putut si ei sa urce fara lanterne. am fluierat si nimic atunci am mers repede la semnal si am dat alarma. Era vreo 8 seara, intuneric si ploua. Salvamontul nu vroia sa riste noaptea cu canionul umflat desi eu le-am spus ca plec iar singur. Intre timp am chemat un prieten de la predeal si pe oana care nu avea stare.
la 4:30 dimineata am plecat echipati in canion prin partea de sus. Am facut pana la roata jeepului dar nu mai conta daca ii scoteam intregi. 

La ora 7 dupa ce am trecut de niste zone f periculoase am ajuns la grup. 3 erau in picioare si unul(Noam) culcat. Eram inca la distanta si am crezut ca are oase rupte. Am gindit ca au pierdut controlul plutirii si au zburat peste cascade si ca doar Noam a patit ceva cu oasele. Am coborit la el. Oamenii eau socati, uzi, tremurau. Nu am intrebat prea mult, Noam zacea acolo de la ora 5 seara. Tinerii au incercat resuscitarea(am vazut pe film) cu masaj cardiac.
 Nu a raspuns timp de 45 min. Am coborit cu cei 3 dupa inca 4 ore f grele prin torenti puternici. Mi-am dat seama ca nu as fi putut urca pe unde am coborit noi acum. 
In urma cu 3-4 zile fusesem cu copilasi acolo si abia era apa. 
Fetele nu au vrut sa mai faca rapel in cascada dar Noam i-am propus baiatului sa faca, si greseala lui Noam a fost ca l-a lasat sa coboare primul in cascada. Baiatul a avut problrme in apa cind s-a trezit cu coarda infasurata pe picior si a urlat. 

Noam a venit repede pe scari( nu s-a aruncat!) si l-a ajutat dar a intrat iar in apa sa recupereze coarda. Cascada puternica l-a invins iar valurile l-au scos la mal dupa vreo 5 min. Fara suflare. Mentionez ca eu i-am luat casca de pe cap si de aici salvamontul a zis ca era lovit la cap deci minciuna, nu avea nicio zgirietura sau os rupt. a murit inecat chiar cu vesta. 
Cel mai probabil ca in turbulentele cascadei el a pierdut controlul plutirii si a ametit, pulsul a crescut si nu a mai avut aer. 
Acolo se formeaza o spuma mizerabila, maronie. 
Salvamontul a ajuns acolo dupa noi si au inceput sa il scoata pe noam pe la 3 dupa amiaza deci la 22 ore de la tragedie. S-au luptat pina la 10 seara, iar noi am dat declaratii la politie. 
Oana a fost socata...toti. Au urmat telefoane de la presa israeliana, ambasada, familie, prieteni.
Nu stiu ce ati citit in presa dar el a murit dupa ce l-a salvat pe unul foarte curajos.

Ideea era ca lui ii placea sa faca lucrurile pe graba si mai gresea. am crezut ca poate lua o decizie buna, aveau parte de extrem dar fara peripetii si risc mare chiar daca evitau cascadele si mergeau pe linga balustrade 
Nu stiu cum puteam sa impiedic situatia, doar daca ma luam la bataie cu el....insa ma bazam ca e cu clientii si nu va risca. 
Retragerea, abandonarea nu e ceva rusinos.
In urma cu vreo 2 sapt noam cu oana au fost la canyoning in retezat si acolo noam a facut cam aceeasi greseala cu oana . A lasat-o prima, el nu era echipat, ea a avut pb cu coarda fiind incepatoare si oana putea termina cu viata.
Dar a reusit sa iasa. Noam impingea situatiile la limita si cu mine se credea invincibil. Cu jeepul nu ii pasa daca ramine in zapada sau noroi, el stia ca e cu mine. 
Mergea cu clientii prin ploaie sau zapada si le forta limitele fara rost.
Eram o echipa si in ultimii 5 ani cred ca vb cu el zilnic. stiam unul de altul, eram frati .

Pe de alta parte si cei 3 puteau suferi hipotermie sau altele. Ei au avut un telefon prin satelit cu buton de SOS si au actionat alarma pe la ora 5 seara. Dar cine a primit semnalul se putea face vinovat ca nu a anuntat clar autoritatile sa plecam imediat si sa ii scoatem pe cei 3. 
Era bun inotator si scufundator dar fara practica in ultmul timp, oricum pe cascadele alea chiar nu poti face prea multe. El trebuia sa coboare primul ca stia ce tb facut. A intrat in apa deja in stare de soc, sa il ajute pe baiat si de aici probabil s-a declansat si un stop cardio respirator. Avea optiuni la fata locului. fetele au evitat cascada aia si nu cred ca isi doreau sa faca altele. Niciodata ghidul nu lasa clientul sa faca coborirea primul mai ales in situatia asta extrema. 
Si erau cascade unde apa cazuta forma o fintina arteziana, deci avea un revers, o coloana de inca vreo 3 m in care nu ai ce cauta. A luat o decizie corecta cind nu a facut cascadele intermediare fiind inabordabile.
Si repet nu a fost viitura cum spune presa. era debit constant, eu asa am vazut in cele 2 zile .
Ne-a intrerupt toata activitatea, clienti pierduti, adio loc de munca.
Trist dupa 5 ani si citeva premii tripadviser...turistii veneau pt distractie si mincarea buna

Album foto  https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TragediaDinValeaLuiStan
Clipuri media: https://www.youtube.com/watch?v=iPY6JczTpx8, https://www.youtube.com/watch?v=Ofh1-55fcx4, https://www.youtube.com/watch?v=28UUOmBi2kk, https://www.youtube.com/watch?v=oRkNAhYgPjc, https://www.youtube.com/watch?v=q84F0SfxXZ8

In memoriam Noam Avnon