marți, 6 iunie 2017

MTB Sinaia-Omu noapte si zi

In amintirea unei ture deosebite, cea din iunie 2015(Predeal-Omu-Predeal, +3000m, ~110km, !14ore https://www.youtube.com/watch?v=nw3uToc1U3M&t=944s) ma decid sa fac o repetare. Prognoza arata super ok asa ca fac rucsacul, iau citeva scule pentru bicicleta si gata spre tren.
Luni 5 Iunie 2017
22:04 plec cu regiotrans Ploiesti-Sinaia Sud. Surprinzator, biletul pentru bicicleta costa doar 2,90ron, mai ieftin decit cfr 5 ron. Total 12 ron
23:10 Sinaia Sud...senin si putin mai racoare. Pornesc spre sud catre cartierul Izvor si Calea Moroieni. Prima panta ma trezeste putin la realitate. Un proiect indraznet...oare pina unde vom ajunge eu si bicicleta mea grea  ?
Dupa vreo 10km sosesc la intersectia cu asfaltul de Cuibu Dorului. Imi este somn asa ca atipesc vreo 45 min. Parca nu as intra in padure.
Cite un tir sau masina strica linistea padurii iar frigul noptii ma trezeste. Gata, nu mai este vreme de lenevit, iau calul si plec spre Cabana Dichiu. Prin padure 2 ochi ma privesc nemiscati. Dar nu sint urmarit.
Marti 6 iunie 2017
Prima pauza este Cuibu Dorului, acum o cabana inchisa dar cu lumina. Linga drum o teava lasa sa curga un izvor ce nu face zgomot. Umplu bidoanele si plec mai departe. Am facut drumul ca sofer de zeci de ori si mi s-a parut lung. Acum e alta poveste pe 2 roti.
Buna dimineata, limita de judete
Luna este un strajer si luminator peste drumul meu. Uf, ce greu urca bicicleta asta de fier. Poposesc putin la Cabana Dichiu unde merge o ciocolata si rondea de orez si nu mai pierd vremea.
Spre piatra Arsa tot inainte! Spre ora 4 dimineata incepe sa se lumineze asa ca prefer sa pedalez fara lanterna. O turma de oi este deja cu pastorul undeva pe dreapta si este interesant cum toti ciini au gura inchisa. Tresalt putin de teama cind vad vreo 2 perechi de ochi care ma urmaresc dar realizez ca sint niste cai in zona cantonului pastoral Pajistea Alpina.
Gata si asfaltul! Aventura de noapte s-a sfirsit. Bariera indica faptul ca de aici inainte accesul auto este interzis. Eram putin speriat fiindca mai jos pe un proiect era scris modernizarea drumului pina la Babele. Ah, nu ar fi bine deloc!
Intru pe drumul de pamint si parca ma mai trezesc.
lumini la Piatra Arsa
Este altceva sa iti simti organele interne cum se salta. Si ma apropii de minunea zilei, rasaritul soarelui.
Astept cu nerabdare sa fiu incalzit de razele calde si sa pot sta intins pe iarba. Dar roua va fi inca prezenta timp de citeva ore asa ca cel mai bine imi sta pe saua bicicletei. Sint mai putine pilcurile de zapada in comparatie cu iunie 2015. Pina la Babele sint portiuni unde merg pe linga bicicleta.
platoul vast dominat de releul Costila
Cu alte roti as fi stat calare pina la Omu.
statia de cercetare Babele
La ora asta este pustiu pe la cabana care arata ca o statie de cercetari plina cu antene. Nu are rost sa fac selfiuri si zeci de poze cu bolovanii monument natural dar cladirea fostului wc ma atrage mereu prin prezenta afirmatiei:
obosit dar sint iubit
Apoi este bine sa stii ca cineva acolo, sus sau pe pamint, te iubeste! Mizerie, resturi ale mateialelor de constructii te fac sa pleci mai departe ori sa ocolesti vestita Cabana Babele. Imi amintesc ca intr-o dupa amiaza de duminica am fost dat afara pentru ca ei au spalat iar eu, turistul, aduceam nisip in sala de mese!
Babele si Florea de Colt a lui Ginel
Trec si pe linga spirala Sfinxului si urmeaza o coborire in care era sa cad nefiind obisnuit fara frine si suspensii bune.
Acum imi dau seama ca trebuie sa merg la vale mai domolit, ca un pensionar. In urma mea vin vreo 3 turisti cu bagaje mici si au elan mare dupa o noapte dormita. Prefer sa atipesc putin si sa maninc un mar. Cit de bine este sa te lasi mingiiat de soare. Dar stiu ca mai tirziu nu il voi mai suporta. 
Merg mai departe si gasesc prima zona cu zapada. Ce scurt mi se pare drumul de la ghidonul bicicletei.
Omu si Acele Morarului sint tot mai aproape. Pedalatul pe nisipul ud este o placere la anvelopele mele de teren. Parca sint spargatoare si lasa urme adinci. Tind sa cred ca ieri a fost ploaie fiindca multe zone sint ude.
Ce inseamna sa faci o pauza....
si sa admiri natura!
Omu este tot mai aproape dar in mintea mea acum au loc niste procese de gindire.
1- daca vreau sa ajung la Bran atunci nu mai urc la Omu dar bicicleta mea nu face fata grohotisurilor de la Gutanu si atunci pierd ultimul tren
2-Urc la Omu si cobor pe unde am urcat
3-Urc la Omu si fac Culmea Doamnele-Padina
Ideea de a petrece inca o noapte pe bicicleta ma zdruncina. Nu sint pregatit acum, nu sint la un "challange".
valea cerbului
Nu imi ramine decit sa pedalez si voi vedea. Ma apropii de container locul unde se bifurca traseul. Evident sa merg pe sub Cerdac dar voi impinge bicicleta pe multe portiuni.
Eh, citeva petice de zapada sint binevenite si fotogenice. Cind sa inchid aparatul foto, apar alte tinte de pozat. Orice se doreste sa fie salvat in camera mea.

Nu pot pleca pina nu ma aleg cu un set de poze si apoi un push bike pina la Omu. Drumul este destul de stricat si ingust pentru vehicule pe 4 roti.
Balauri de ceata acopera uneori Valea cerbului. Oare asta este problema semnalului de telefon?
Imi aduc aminte cind aveam vreo 16 ani ce greu urcam pe drumul asta ascendent si interminabil.
Bucsoiul
Si gata, mai sus nu se poate! 2505m , citeva poze, un apel telefonic care surprinde prin ora si locatia mea si hai la vale!
Ma asteapta Doamnele si Drumul Granicerilor unde odata demuly era granita cu Imperiul Austro-ungar.
Este neplacut sa gasesti un indicator rupt desi pentru accesul in Parcul natural Bucegi se percepe o taxa. Pina pe vf Doamnele am portiuni de push bike dar in 2015  reusisem sa pedalez pina pe virf.
Terenul denivelat si bicicleta mea fara amortizoare ma zdruncina si cred ca in scurt timp rinichii si bila mea vor fi curatati. Urmeaza Gutanul acoperit cu jnepeni unde sint nevoit sa imping bicicleta dar cu roata din fata ridicata.
Sta sa picure dar in citeva minute ajung la refugiul Batrina! Citeva poze si sint nevoit sa parasesc zona. Urmeaza putin deal apoi coborire pronuntata spre obirsia Vaii Horoabei.

nu ma uita
Pe aici nu sint inca turme de oi asa ca savurez pasunea si florile.
Si ramin fascinat de pretele vestic al Tapului pe al carui virf este o cruce. Citiva ciobani fac treaba la o stina aflata in dreapta.
Eh, foamea ma impnge mai repede spre Cabana Padina dar pina acolo am de trecut pe la ref Strunga. Aici mai sint 3 biciclisti care au urcar de pe la Moieciu si Gradistea. Ne salutam, studiem refugiul si incep coborirea.
Frinele sint folosite la maxim.
Dar totul este spre ciorba mult visata si la izvorul rece de la Padina. Dupa o pauza sui iar pe cal si plec spre Bolboci.
Atmosfera calda, prea cald pentru iunie. Pina in cheile tatarului am asfalt. Zona este deosebita si necesita lenevire dar eu sint pus pe alergat.
Varianta din dreapta ar fi neasfaltata dar culmea ca pedalez pe asfalt inca o bucata de drum. Este trafic redus si deci mai putin praf. Chiar apreciez ca nu este week-end. Usoare rampe pun muschii si plaminii in activitate.
Apoi citeva minute de relaxare pe superbul lac Bolboci. Atac din nou asfaltul si urc spre Dichiu unde vreau sa gasesc o ruta de downhill cate Cota O Mie.
Stiu o intrare dar undeva este stina din Paduchiosu. Sosesc linga ea si sint uimit ca niciun ciine nu ma baga in seama. Continui pe un drum vechi acoperit de iarba. Si uneori gasesc urme ale transumantei. Cum au urcat ciobanii la stina, fiindca nu este nimic marcat, nimic vizibil. Dupa niste segmente de mers pe linga bicicleta reusesc sa vad asfaltul de la Cota 1000. Uf ce zona urita am parcurs...cam 5km de la Belvederea limitei de judete.
Termin sandischul si plec spre Sinaia inca 10km de asfalt.
19:30 Statia regala de tren Sinaia. Si acum surpriza, biletul pt bicicleta este mai scump, 5 lei. Eh daca mai aveam ceva tmp poate plecam pe roti pina la Ploiesti
22: 00 Ploiesti, gata aventura mea de o zi, s-au implinit 24 de ore de la plecarea mea. Super tura!
Album foto https://photos.google.com/album/AF1QipM05z0s6xBQCRIe7TrbdEoudUEhdZhIwtBaRShZ