sâmbătă, 2 septembrie 2017

Nocturna in Piatra Craiului 1-2 sept 2017

Creasta Nordica
Pare ceva infiorator si tentant in aceeasi masura pentru o persoana care nu a mai urcat in Piatra Craiului. Accept provocarea fiindca recunosc este si pentru mine o mare tentatie. Stiu ca pot si stiu ca si coechipierul va putea parcurge, ajutat de cabluri.
A sosit si luna septembrie, prima zi!
Plecam spre Zarnesti via Tirgoviste-Cimpulung si dupa o pauza pentru o masa de seara foarte delicioasa in casa parintilor Corneliei, plecam mai departe la ceas de seara.
Ora 22:30 parcam masina la Cabana Gura Riului si ponim la lumina lunii. Miine la ora 15 trebuie sa fim plecati spre Ploiesti asa ca nu avem timp. Mie nu imi plac calculele, sa vin cu niste timpi fiindca noaptea este alta poveste.
Urcam usor si vorbim intre noi, dar nu de teama. Undeva inainte de Poiana Zanoaga ratacim si deschid putin trackul care ne scoate in citeva minute intr-un peisaj nocturn si de poveste sub Piatra Mica.
Dupa aprope 2 ore poposim in linistea cabanei Curmatura.
Alimentam cu apa si in liniste deplina parasim zona, fara ca cineva sa ne auda. 
Urc in fata si cu ochii imi urmaresc camaradul. Trecem si prinSaua Crapaturii unde ar trebui sa fie vizibila Antena de pe Acul crapaturii. E prea intuneric. Acum indraznim sa atacam cablurile de pe vf Turnu.

Este o portiune care imi place fiindca pot exersa mersul la liber. Pentru viteza decid ca nu e timp sa caut prize si ca e mai bine sa ma ancorez uneori de cabluri.
Fara prostii la ora asta. Si sectorul cu cabluri trece rapid.

Aproape de ora 3 dimineata lasam rucsacii pe vf Turnu.
Coechipieul prinde aripi si se bucura de linistea locului. Nu a gindit niciodata ca poate ajunge aici pe timp de noapte. Ii explic ca muntele se maninca cu lingurita si ca pentru ascensiuni indraznete este nevoie sa parcurga si iarna traseul.
Este si o norma obligatorie pentru obtinerea categoriei a 2-a la alpinism.
Continuam in coborire usoara spre zona de padure dinspre Padina Inchisa apoi iesim in creasta pe vf Padina Popii.
Rememorez zona parcursa prima data in iunie 1996 impreuna cu vreo 10 membri ai Clubului de Turism si Alpinism Emilian Cristea Ploiesti ori din alte aventuri de iarna unde caracatita jnepenilor parca ma tinea pe loc.
4:34 Refugiul Ascutit. Sintem nevoiti sa deranjam somnul calatorilor. Vrem si noi sa dormim. Ni se face loc si ne inghesuim. Ne imbracam si incepem o agonie, un somn al unor supravietuitori in gaze, ciorapi, bocanci, sudoare. Atipesc repede dar la intervale nedefinite ma trezesc inghetat.
6:00 ma trezesc si vad putina lumina afara.
-Hai mergem mai departe?
-Pai ce mai astepti Dane...eram nerabdator sa dai startul fiindca am inghetat aici.
6:11 facem prima poza. Ce frumos se va face azi...niciun nor. Dar adierea vintului ne impinge mai departe sa dam din bascheti.
Si iata si soarele pe care-l asteptam sa ne incalzeasca membrele.
Nu este vreme de zabovit, vom minca mai tirziu dupa ce gasim caprele negre.

Gata, au iesit dintr-o vale. Sint cu ochii dupa vreun jandarm care sa ne ceara biletul de intrare in parc.
Mai, jandarm, unde te-ai ascuns?
Hai sa vezi biletele valabile!
Hai ca te platesc sa iti faci treaba.
Uite acolo inca se mai taie.

Si pe la ora 8 ne asezam frumos la soare si luam micul dejun.
Da...sintem in locurile prea-inalte!

Uite avem timp sa savuram tancurile. Sintem in lumea noastra si nu mai avem nevoie de nimic. Este o oaza Piatra Craiului in racoarea diminetii cind putem jongla cu traseul nefiind nevoiti sa fugim de arsita de peste zi.


 Incep explicatiile si povestile cu zapada cind vom fi nevoiti sa urcam prin hornulete. Dar pioletii si coltarii se vor infige bine in pernele de iarba si zapada.
Abia asteptam. Dar nu sint Zeus...si stiu ca Dumnezeu ne-a dat o vreme senina sa ne putem bucura de natura. Este exact cum unii se bucura in Scoala. Noi sintem in scoala naturii!

La ora 9:10 ne consideram pe Piscul Baciului 2238m
Nu ne-am grabit deloc. Sintem putin ametiti de la noaptea nedormita. Mergem sa vedem traseul La Lanturi, o piatra de incercare dupa parerea unora. Eu l-am facut iarna si vara si pot spune ca cere atentie si antrenament.
Facem calcule si hotarim ca este suficient pina La Omu. Vom cobori spre Vladusca. Odata prin august 2002 am avut probleme cu dulaii ce insoteau oile. Dar ciobanii au fost in zona si au tinut ciinii rai. Din cite stiu acum nu mai urca cu oile.
Sosim repede la refugiul Grind Vale, refacut zilele trecute. Continuam coborirea si primii turisti ii  intilnim la izvorul din Vladusca. Hopa, apar si biciclistii! Ce deliciu sa pedalezi pe aici!
Continuam spre veche granita, la Table, acolo era un gard din busteni care delimitau turmele Valahe de cele ardelene. Cu bluza rosie, ca masura de precautie, ocolesc taurasii. Sint prevazator si pacatos in acelasi timp asa ca masurile de precautie sint obligatorii. rasuflam usurati cind trecem de aceste bovine puternice.
Verdele naturii ne-ar mai retine daca azi nu ar exista familia si treburile casnice. Si din nou, vederea bustenilor proaspat taiati imi fac o multine de nervi. Pastilele pentru inima au ramas in farmacie. Vai de "noi" pamint si mare, ne distrugem singuri planeta.
Si pe final, intram si in Cheile pisicii acum cu trafic insa reusim a depasi coloana.
15:00 Gura Riului, dupa o baie la picioare, suim in masina si plecam spre Ploiesti.

 Poze aici https://photos.app.goo.gl/6L6jA69uQ2AcKQiW2