duminică, 23 decembrie 2018

Valea Vistei 21-23 decembrie 2018

E iarna, ANM a anuntat cod portocaliu, grad 4 din 5 la buletinul nivo referitor la avalanse.
Programam de vreo 2 saptamini aceasta tura si sintem inca in stand by. Vremea va decide... sau incapatinarea si dorinta noastra? Sintem 4 din care 2, cei mai tineri se antreneaza la foc continuu. Insa cu o saptamina inaintea plecarii, un membru al echipei face un accident major si iese din grup. Of, ce veste trista. Speram sa-si recapete fortele si sa se alature  noua urmatoarelor ascensiuni. Hai Robert!
Cu un weekend inainte incep si ninsorile si stam mereu cu ochii pe prognozele diferitelor site-uri. Apar diverse stiri: avalanse la Bilea care a devastat casutele comerciantilor sau despre alta avalansa care a surprins un telecabinist.
Vineri 21 decembrie 2018
Andi si Dragos vin sa ma ia pe la 7 trecute. Incarcam muult echipament si ne inghesuim 3 in masina dar avem voie buna. Incepe sa se lumineze si admiram peisajul. Cimpia inzapezita si crestele muntoase ce incep sa se vada din departare. Azi se pare ca va fi prima zi mai senina dupa mai bine de o saptamina cu cer noros si precipitatii.  Carosabilul uscat ne ajuta in apropierea rapida.
Vom sosi undeva la 11:30 la intrarea in Valea Vistei Mari.
Este senin si pomii incarcati de zapada ne introduc in atmosfera hivernala.
Nu sintem prea convinsi ca vom avea o fereastra buna asa ca mergem pe traseul clasic. Lasam o parte din echipament la masina si pe la 12:30 pornim catre refugiul Izvorul Vistei.
Eu pornesc cu rachetele in picioare. Mai intii drumul este curatat insa numai citeva sute de metri. Intram pe un sector necuratat unde eu incerc sa fac urme adinci.
Din loc in loc din cauza greutatii zapezii, pomii s-au arcuit ori s-au rupt. Turturii decoreaza peretii vaii si ne incinta privirea. Busteni mari asteapta sa fie incarcati. Din pacate! Si martor este un tambur mare cu cablu. La finalul drumului forestier ne energizam, legam rachetele pe spatele lui Dragos si incepem poteca de la indicator Moldoveanu 6h30.
In urma cu vreo 3 zile la refugiu a avut loc o scoala de iarna dar care nu au reusit sa ajunga si in creasta. Aveam sperante ca vor fi urme in zapada insa ma insel.
Zapada proaspata a acoperit patul potecii turistice. Este rindul lui Andi sa taie poteca.
Trecem peste cele 3 podete acoperite cu strat gros de zapada si peste destui copaci sau crengi cazute in mijlocul potecii.
Copaci dezradacinati impiedica trecerea usoara. Discutam despre masa de seara si ni se face foame. Inainte de stingerea "luminii" sosim la Cascada Moara Oaghii unde ne mai energizam cu apa si ceva dulciuri.
Am mai avea inca 1 ora dar aici trebuie sa ne indreptam atentia la gasirea potecii. In unele locuri pe unele trepte ne afundam pina la briu. Regasim marcajul si urcam ultimele pante.
18:00 facem pozele in fata refugiului Izvorul Vistei. Ura!
Despachetam si trecem la treaba iar dupa o masa copioasa baietii se baga la caldura sacilor de dormit. Eu imi pun rachetele si plec la deal dupa ce apare Luna dinspre muchia Zanoaga si in directia refugiului.
Merg cu lumina lanternei aprinsa insa nu este nevoie. Luna plina ar fi suficienta pentru o plimbare nocturna in zona.
Acum cu rachetele este o placere sa bat urme. Poate va fi senin si dimineata cind vom urca spre Portita Vistei. Urc pina in dreptul primului vilcel ce vine din Curmatra Haitasel unde la 50m sud de el a fost prima avalansa coborita de pe niste fete. Revin pe la ora 22. Atmosfera nocturna este de vis mai ales ca nu e frig.  Baietii sint in pijamale dar planul ar si sa plecam pe la 6 asa ca la 5 este trezirea.
Simbata 22 decembrie 2018
Ma trezesc si incep cu aragazul. Primul fel in meniu este o budinca din cereale, gris, scortisoara si ciocolata. Apoi ceaiul si trezirea coechipierilor. Dragos va ramine ca suport in tabara de baza., oricum vremea nu este prea buna. Cerul inorat si adieri de vint.
~7 reusim sa plecam pe urmele facute de seara cu rachetele. Inca ne afundam. Mergem la lumina lanternelor, Din pacate norii acopera o parte din creasta. Ajunsi la capatul urmelor, imi pun rachetele si continui sa bat urme.
Traseul este deosebit de frumos. Dupa aproape 2h30 timp in care vintul s-a intensificat, sosim la ultima parte a caldarii Vistea.
Miinile incep sa inghete datorita vintului aproape constant. Ne punem ochelarii de schi si tragem cagulele.
Intelegem ca situatia este groasa si ca in creasta vintul este mai puternic. Oricit ne-am dori, nu merita sa inghetam aiurea in vijelie.
Ajungem la concluzia ca partea finala nu ar fi periculoasa din punct de vedere al avalanselor.
Incepem coborirea dar nu rapid. Facem poze, discutam, filmam.
Mai avem o sansa duminica dimineata. Dragos se ofera sa ne gateasca si e chiar nerabdator sa faca o mamaliga cu burduf.  Comunicam mereu prin statia radio.
Este destul de cald afara, putin peste zero grade iar in Tara Fagarasului este soare. La noi, la refugiu, se topeste zapada.
Urmeaza o plimbare si cu Dragos si constatam ca in creasta inca predomina ceata si vintul.
Seara fiind inorat si fara perspective nu mai iese nimeni la pozat.
Duminica 23 decembrie 2018
Anulam atacul crestei.
Vremea nu s-a ameliorat si auzim prin refugiu vintul si vibratiile care aduc cu avalansa,
Azi vom cobori si vom discuta planul b care nu prea sta nici el in picioare fiindca acum ninge si e caldut iar mai jos ploua. Stringem bagajele si curatam refugiul. Dinspre muchia Zanoaga cad valuri de zapada.
pe la 10 incepem coborirea.
Noutati? Vreo 2 urme de urs si multe de cerb plus citeva avalanse in padure.
Ne oprim la Moara Oaghei si la turturii din drumul forestier. Mergem prin ploaie, testam abalakovul, lovim gheata si capul cu pioletul.
Facem animatie iar la baza padurii auzim impuscaturi. Un localnic ne spune ca sint vreo 25 vinatori la mistreti fiindca altceva este interzis. Inca ploua. 😇
Mergem prin zapada flescaita, noroi si riuri de apa. Uf...finalmente sosim la masina dupa vreo 4ore.
Zapada topita a facut loc peisajului trist, specific unei zile ploioasa de toamna.
Planul B se transforma in drumul catre casa prin ceva aglomeratie pe Valea Prahovei.
Album foto: https://photos.app.goo.gl/GwMJXMKhx5gZF1bu8
Filmul turei:

duminică, 2 decembrie 2018

Centenar la Crucea de pe Caraiman

Discutam pe grup de vreo 2 saptamini despre asceasta excursie de 1 Dec, ocazie de a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Si mi-as fi dorit sa mergem prin Fagaras insa fara masina la 3 zile nu este fezabil planul.
Raminem doar 22, eu cu Andi Eremie, frate-miu, asa ca
Vineri 30nov 2018 ma gasesc cu Andi dupa vreo 10ani in care nu am mai stiu aproape nimic. Este frig si uscat in Ploiesti, doar Bucurestiul are ceva zapada cazuta in zilele trecute. Reusesc sa imi pun in tren bocancii de plastic. Urmeaza la la 9:15 sa coborim din tren cu directia Munticel.
Este senin pe abruptul prahovean si avem speranta unei zile bune.
Pina la Garderoba/Troita reusim sa ne incalzim. Luam un popas in care reusesc sa inghit o parte din sandvis.
Intre timp ne salutam cu Lucian Apostu solitar spre o Albisoara. Nu avem parte de zapada deci vom avansa fara probleme.
Dupa izvorul din padurea catre Verdeata intilnim  zapada continua si inghetata insa momentan nu punem coltarii.
Admiram abruptul albisoarelor de pe prispele de linga La Verdeata. Spre Platou apar niste nori de zapada insa nu vom fi afectati.
Urcam anevoios la piolet si bat de trekking peste bolovani acoperiti cu zapada putina si datorita urmelor lui Lucian reusim sa mentinem un traseu bun.
La o saritoare mai serioasa ne legam coltarii. Avem parte de un mixt dragt mai ales ca rucsacii mari ne incurca miscarile.
Reusim sa ne mentinem in picioare. Saritoarea Cirnului se depaseste urcind un vilcel pe dreapa apoi o brina in zig zag cu cablu.
Iesirea se face pe o prispa cu zapada. Pioletii ne sint de folos si pe la jumatea vaii Albe ne oprim sa facem o supa.
Este destul de frig si ne gindim cum va fi peste noapte, cind prognoza arata undeva la -20 grade.
Ne incalzim stomacul, stringem repede si pornim spre o noua saritoare. Avem de traversat pe o fata cazuta acoperita de zapada. Este destul de incomod sa gasim alveole pentru coltari.
Partea finala a Vaii Albe este frumos acoperita iar noi ne afundam uneori pina la glezne. Pe ultimele fete stincoase ne reintilnim cu Lucian care a optat sa evite coborirea pe firul Vaii Albe.
Este un risc sa mergi pe versant nestiind ce este sub tine. Ii dam citeva indicatii reusind sa prinda scocul corect. Este ora 16 iar noi dupa inca 20minute sosim pe Platoul Bucegilor la ultimele raza ale soarelui.
Soarele nu mai are putere iar noi pentru a nu ingheta trebuie sa mergem.
Unde? La locul de bivuac de pe platforma Crucii Eroilor.
Sus de pe virful Caraiman avem o priveliste deosebita si ni se descopera ochiului chiar un adapost. Socotim ca muncitorii care au inceput renovarea Monumentului Eroilor au avut ceva confort si vreun vagom.
Coborim pe zapada inghetata in bataia unor rafale de vint.
Si avem o surpriza odata cu apropierea de locul de bivuac. Jos este un intreg santier ingradit de plase si niciun vagon sau baraca. Curatam zapada si intindem pe jos o foaie mare de rafie. Pregatim sacii de dormit si cei de bivuac asteptind gerul si mai napraznic.
Aprind primusul, topim zapada si bem supe. Gerul ne impinge repede in sacii de dormit intr-una din cele mai lungi si geroase nopti. Este trecut putin de ora 18 cind Andi face ultimele poze cu trepiedul. Temperatura este de -18-19 dar rafalele de vint ne face sa simtim gerul mai napraznic.
Adormim greu, eu fiindca nu ma simt prea obosit. Apoi auzim vintul si gheata cazind de pe brate crucii exact peste bivuac.
Pe la ora 22 citesc temperatura. S-a incalzit cu vreo 3 grade. Simbata se anunta o zi calduta cu mult soare. In departare se vede pina la Ploiesti. Ar fi placut sa admiri luminitele dar frigul nu ne dezlipeste de confortul sacilor.
Simbata 1 decembrie 2018
Catre dimineata nu mai am somn si sint nerabdator sa vina zorii zilei si SOARELE !
Primul este Andi care sare cu aparatul foto. Soarele rasare foarte tirziu, pe la 7:45.
Oricum, poze deosebite inainte de aparita razelor.
Topitul zapezii, masa scurta si inghetata si impachetatul echipamentului ne ia timp pina dupa ora 9. Anii trecuti armata sau jandarmeria obisnuia sa aduca coroane de flori cu prilejul Zilei Romaniei.
Eu? Mi-am indeplinit visul de a dormi pe platforma Crucii Eroilor insa aventura trebuie repatata cind va fi si iluminat.
Mergem spre Vf Costila urcind prima parte vf Caraiman pe deasupra traseului Brina Caraimanului.
Avem de-a face cu niste placi de vint cu expozitie estica.
Pastram distanta intre noi si ii arat lui Andi cum se depaseste si evident ca daca totul era acoperit nu am fi urcat pe aici. Revenim in traseul catre vf Costila iar mersul pe platou este anevoios.
Ne afundam pina la glezna si uneori mai mult. Andi reuseste sa isi intepe putin pantalonul. Ufff.  Dupa ceva lupte cu poteca ne apropiem de Spinarea Costilelor pe sub care trec grupuri de turisti grabiti sa cucereasca vf Omu pe 1 Decembrie.
Noi facem citeva poze cu Acele Morarului si apoi printre bolovani decidem sa ne hidratam cu o supa.
Reluam traseul spre babele si Sfinx urmind sa bivuacam pe la Piatra Arsa.
Zeci de turisti sositi cu masina de la asfaltul transbucegilor fiindca telecabina este in revizie nedeterminata.
Acum e mai caldut si atmosfera e placuta pentru plimbarea aici pe platou.
Ajunsi la stina din Piatra Arsa avem program de voie, unul isi usuca echipamentul iar altul se gospodareste in alt fel.
Urmeaza o noapte calduta, citeva grade sub zero iar Andi este super bucuros cu pozele nocturne.
Dormim la limita inghetului.
Duminica 2 decembrie 2018
Ne trezim devreme urmind ca pe la ora 8 sa facem primii pasi.
Prindem niste cadre deosebite si mai zabovim sa privim marea de nori.
Aici pe platou nu este deloc frig insa stiu ca jos in ceata trebuie sa fie chiciura.
si iata-ma si cu tricolorul!
Vom avea invatarea si exersarea rapelului la o stinca din zona dar pina acolo avem inca 1h30 de dat din bascheti.
Portiuni fara zapada urmind ca mai jos in padure sa o regasim. Zadele si-au scuturat acele fiind singurul conifer cu frunze cazatoare.
Aproape de Poiana Regala il vad pe fesenistul si forta democrata Petre Roman urcind cu a lui madam. Nu au veun echipament deci sigur nu au tinte superioare.
Marea de nori s-a mai curatat insa a ramas frig.
Ne echipam la baza stincii si merg sa montez rapelul. Ii arat lui Andi pasii apoi mergem impreuna la statia de rapel repetindu-i pozitia corpului si a miinilor.
Dl Andi nu se mai satura  de rapeluri pe semicoada mea de 31m.
Merg la cascada inghetata si  ne hidratam cu o supa apoi la ora 14 coborim in viteza spre tren. Prindem un tren regiocalatori in care luam biletele chiar din tren in timp ce ghiseele CFR erau superaglomerate.
Iata inca o plimbare pe munte, timp in care nu am reusit sa ne indeplinim obiectivele(nu spun care) dar totusi fericiti. Ne-am bucurat de joaca cu pioletii, de zapada buna in Valea Alba, de rapelul exersat. Ne vor ajuta in urmatoarele ture.
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/Akow5MFAbrB65iuT9